Numărul asigurării sociale, agenda telefonică, extrase de cont: o pagină de internet din SUA a publicat informaţii private ale unor personalităţi publice.

Prima Doamnă a Statelor Unite se îmbracă de la Banana Republic. Aşa indică, cel puţin, extrasele de cont după cărţile de credit ale lui Michelle Obama, publicate pe site-ul exposed.su. Nu doar soţia şefului Casei Albe a avut astfel de surprize. Pagina de web s-a ocupat de o serie întreagă de personalităţi publice: vicepreşedintele Joe Biden, ministrul Justiţiei Eric Holder, fosta şefă a diplomaţiei de la Washington, Hillary Clinton, excentrica Paris Hilton sau hip-hop-erul Jay-Z sau vedeta pop Britney Spears.

Autenticitatea datelor făcute publice rămâne învăluită în mister. La fel şi originea lor. Computerele sau telefoanele victimelor nu au fost ţinta unor atacuri cibernetice. Mai degrabă comercianţii au folosit sisteme neprotejate de stocare a datelor. Dar, până una-alta, semnalul de alarmă este clar: e nevoie de mai multă vigilenţă în contracararea spionajului economic – este şi părerea lui Constanze Kurz, de la Chaos Computer Club (CCC).

Există, în Germania, un birou federal responsabil cu securitatea tehnologiei informatice şi care are ca obiectiv protecţia electronică a instituţiilor publice şi a politicienilor. Dar politicienii – ca şi antreprenorii – sunt şi ei oameni. Şi, uneori, din comoditate, operează cu informaţii sensibile pe platforme nesigure. Angela Merkel este una dintre amatoarele de SMS-uri: presa germană a făcut publice câteva schimburi de mesaje dintre lidera creştin-democrată şi anturajul ei, în preajma nominalizării precedentului preşedinte federal, Christian Wulff. În orice caz, şefa Executivului federal are şi un telefon mobil de serviciu pe care serviciile secrete germane l-au codat bine în aşa fel încât spionajul străin să nu pătrundă prea uşor în intimitatea puterii de la Berlin.

Revenind la cazul petrecut în Statele Unite, Udo Helmbrecht, directorul Agenţiei Europene pentru Securitatea Internetului şi a Informaţiilor, încearcă să explice astfel: "Dacă a fost atacată baza de date a firmei la care vă faceţi cumpărăturile este ca atunci când este spartă banca la care aţi depus banii. Nu puteţi interveni. Iar astfel de lucruri chiar se petrec"

Constanze Kurz crede, însă, că politicienii dispun de instrumentele necesare pentru a forţa firmele la un plus de protecţie a datelor clientelei. Ameninţate cu amenzi usturătoare, firmele pot fi convinse să investească mai mult în securitatea propriilor servere şi reţele. În plus, susţine reprezentanta CCC, trebuie instituită obligativitatea raportării oricărui tip de atacuri cibernetice.

Se poate întâmpla ca sistemul să fie spionat dinăuntru: acum câţiva ani, o parte din corespondenţa ministerului federal al Sănătăţii a ajuns, vândută fiind de către un angajat IT-st, în mâinile unui lobbyist al industriei farmaceutice. În astfel de cazuri nu ajută nici un sistem de protecţie, oricât de bun ar fi el. La fel cum nu ajută nici când realizatorul unui show de televiziune imită vocea şefului social-democraţilor germani şi discută, minute bune, la telefon cu o tânără membră de partid despre viitorul politic al acesteia, oferindu-i, de fapt, şansa de a se retrage, pe uşa din dos, din viaţa politică.