Au trecut aproape trei ani de cand euro a tot incercat, timid, sa se apropie de dolar, dar fara succes. Chiar introducerea euro in circulatie, in forma sa fizica, incepand cu acest an, nu oferea suficiente motive pentru a anunta predictii privind o ascensiune spectaculoasa a monedei unice europene in raport cu dolarul american, cel putin pe termen scurt. Astazi, o serie de analisti cred ca, cel putin in acest an, euro va ramane cocotat deasupra dolarului. Ei nu se sfiesc sa aminteasca de mijlocul deceniului trecut, cand indicele compozit al monedelor europene a ajuns la cotatia de 1,35 – 1,40 dolari. Nimeni nu indrazneste, insa, sa spere ca aceasta valoare va fi atinsa.
Se vorbeste mult despre euro si dolar. Se nasc pasiuni, oamenii se uita in buzunare, isi fac calcule: cei care au mizat pe dolar, investind in aceasta moneda, isi socotesc pierderile, cei care sunt tributari monedei europene fie prin credite, fie prin achizitii calculate la paritatea leu/euro isi calculeaza, de asemenea, costurile suplimentare. si este firesc sa fie asa dupa o lunga perioada de fidelitate fata de dolar, justificata de evolutiile pozitive cu care bancnota americana ne obisnuise. Nervozitatea de pe piete readuce lumea finantelor in viata reala. In fapt, monedele sunt imaginea economiilor pe care le reprezinta. A obosit economia SUA, si acesta sa fie motivul pentru care dolarul a dat inapoi in fata euro? S-au incins motoarele in zona euro, si aceasta sa fie explicatia pentru ascensiunea monedei unice? Probabil ca economia americana a obosit, dar nici cea europeana nu se simte mai bine. A devenit limpede faptul ca euro a castigat pe mana dolarului, dar aceasta nu inseamna ca SUA trec printr-o perioada de criza economica, in timp ce Europa merge cu turatie maxima. Dimpotriva, oficialii americani anunta optimisti revenirea economiei SUA. Ce se intampla acum pe pietele internationale este rezultatul unei crize de incredere in mecanismele care definesc imaginea economiei reale si al lipsei de moralitate a presedintilor unor importante companii americane. Ce sa inteleaga, astazi, omul de rand, american sau european, cand vede cum fraude de proportii nu sunt urmate de pedepse? Cand presedinti ai unor imperii falimentate prin fraude acoperite de chichite contabile aterizeaza lin din varful companiilor cu „parasutele de aur”, cum se exprima, recent, Daniel Daianu, fost economist-sef al Bancii Nationale a Romaniei, fost ministru de finante. Daianu facea referire la remuneratiile negociate de fostii presedinti si la termenii financiari care stabilesc conditiile plecarii din companie. Esecul companiei Vivendi, cel mai mare din istoria Frantei, s-a soldat cu plecarea presedintelui conglomeratului francez, Jean-Marie Messier, cu o valiza de bani: 20 milioane de euro, bani negociati pentru a-i incasa in momentul retragerii. Ce sa inteleaga romanii cand vad cum peste Ocean fraudele comise sunt de proportii greu de imaginat, cand vad cum raportarile contabile au umflat preturile si au pacalit oameni mult mai versati in domeniul financiar – investitori internationali – cand vad cum companii mamut cad peste noapte printr-un joc al cifrelor? In comparatie cu acestea, evenimente de aceeasi natura produse in Romania par a fi doar o gluma proasta. si totusi, o morala trebuie sa existe si sa fie luata in serios: experienta esecului modelelor de conducere si de administrare a companiilor de peste Ocean ar trebui sa puna pe ganduri institutiile de supraveghere romanesti. Altfel, tot ceea ce se intampla acum in plan economic se va transpune, in mod serios, in cel politic. Iar cei ce vor gasi nise prin care sa ajunga la electorat vor fi aceia care vor imbratisa discursurile extremiste. si nu-i de mirare ca acest lucru se intampla in Europa Occidentala, asa cum nici Romaniei nu-i este strain pericolul cresterii in sondaje a extremistilor.
80 de milioane de oameni au fost inselati
Pretul actiunilor s-a dezumflat, iar bilanturile contabile au fost rectificate in minus. „Atunci cand America stranuta, Europa raceste si Japonia face pneumonie”. Aceasta este o expresie care, timp de mai bine de o jumatate de veac, a circulat pe piata mondiala. Astazi, Statele Unite ale Americii traverseaza o perioada dificila, greu de anticipat chiar si de catre cei mai fini observatori ai finantelor internationale.
Evenimentele din septembrie anul trecut au amenintat evolutia economiei americane, dar optimismul analistilor anunta ca iminenta redresarea SUA. De altfel, experienta a aratat ca Statele Unite au cel mai mare potential de reluare a cresterii dupa perioade de recesiune. Mari companii internationale si-au pornit activitatea in SUA, mari banci de investitii, prezente in toata lumea, au sediul in tara de dincolo de Ocean. Mii, sute de mii de investitori depindeau de cotatiile marilor firme americane.
Increderea in cel mai mare sistem corporatist s-a spulberat insa in acest an, imediat dupa declansarea celui mai mare scandal financiar al vremii si a celui mai rasunator faliment al SUA, Enron. La vestea ca in SUA s-au comis fraude de proportii, sub acoperirea unei mari firme de audit, ca investitorii au fost pacaliti de datele umflate de catre cei ce intocmisera contabilitatea celei mai mari companii din domeniul energiei din SUA, primele mari semne de indoiala au au inceput sa planeze asupra economiei Statelor Unite. Caderea Enron a adus prejudicii imense jucatorilor la Bursa. Enron, o vedeta a Americii, ale carei actiuni inregistrasera cresteri de aproape 100%, intr-o perioada de recesiune a economiei americane, cadea peste noapte. „Impresia este ca sistemul american de contabilitate a fost utilizat pentru a umfla artificial pretul actiunilor, in loc sa reflecte valoarea corecta a companiei”, critica un oficial al Uniunii Europene, citat de USA Today.
A urmat a doua mare lovitura: denuntul unei alte fraude de proportii, la Worldcom. Caderea celui de al doilea operator de telefonie din SUA si numarul unu mondial in Internet vine peste creditori – banci de renume international – ca o bomba. O frauda de patru miliarde de dolari la Worldcom i-a spulberat pe investitorii atrasi, pana nu demult, de marile companii ale „pamantului fagaduintei”. Numai scaderea capitalizarii bursiere cauzata de Worldcom s-a cifrat la peste 40 de miliarde de dolari.
Dupa aceste doua mari lovituri financiare americanii au inasprit actele de control asupra registrelor contabile ale firmelor cotate la bursa. O serie de companii au trecut la revizuirea bilanturilor: Xerox a recunoscut ca a umflat profitul din exploatare cu 1,4 miliarde de dolari. Tyco International, Bristol Meyers, Microsoft, Merk, Globall Crossing sunt alte cateva companii obligate sa-si rectifice raportarile financiare. Un bilant sumar al cutremurelor financiare arata asa: 80 de milioane de actionari si pensionari au fost inselati de umflarea artificiala a actiunilor, 5,8 miliarde dolari rectificari in minus in bilanturile anuale ale unor companii.
si totusi, SUA ramane o forta pe pietele mondiale. Multi observatori cred inca in puterea economiei americane de a se redresa, in repararea sentimentelor morale, fara de care nu poate functiona o activitate sanatoasa pe pietele financiare si asa suficient de nervoase.
Dolarul are originea In Europa
· Dolarul a devenit unitatea monetara a Confederatiei Americane in 1785, la doi ani dupa incheierea razboiului pentru independenta coloniilor engleze din America de Nord si cu doi ani inaintea adoptarii Constitutiei SUA.
· Ca denumire, dolarul isi are originea in vechiul taler, moneda europeana. In indelungata sa istorie, dolarul a avut momente de glorie si de cadere.
· Deceniul sapte a constituit o perioada de cotitura pentru dolar. Balanta de plati a SUA se deteriorase, in special ca urmare a cumpararilor masive de bunuri din exterior, iar increderea in stabilitatea dolarului a slabit. Vanzarile masive a dolarilor de catre cei ce vroiau sa-si protejeze economiile au coborat pretul monedei americane pe pietele internationale. r
La inceputul deceniului opt dolarul s-a redresat. Succesul a fost mare pentru americani, dar multe state occidentale si, de fapt, toate celelalte tari au avut de suferit, ca urmare a exprimarii in dolari a principalelor importuri: materii prime, petrol.r
r
Succesele si durerile de cap ale UEr
r
Cresterea euro este vestea buna, consumul scazut si cresterea somajului sunt vestile rele. Nu mai departe de inceputul lunii iunie, analistii economici se intreceau in a lansa prognoze optimiste privind viitorul economic al zonei euro. Cele mai dezvoltate economii europene dadeau semnale de crestere si de recastigare a increderii dupa prelungita recesiune la nivel global.r
r
Germania, locomotiva Europei, inregistra o crestere de 2% in primul trimestru al anului, dupa ce scazuse cu 0,3%, la sfarsitul anului trecut. La orizont se intrevedea o crestere pe intregul an de 1%, si de 2,6%, in 2003. Franta, care se claseaza pe locul secund in ierarhia europeana, isi revenise si ea, si se anticipa o dezvoltare de 1,7%, pana la sfarsitul anului, si de 2,6%, in 2003. In Italia, statistica indica o revenire a economiei, asemanatoare cu cea a Germaniei. In fiecare caz, redresarea se baza pe cresterea volumului comenzilor si a productiei. De asemenea, sporirea apetitului pentru consum manifestata peste Ocean sprijinea exporturile UE, SUA fiind o destinatie predilecta pentru producatorii de pe batranul continent.r
Se vorbea atunci de o noua majorare a ratelor dobanzilor, o masura pe care Banca Centrala Europeana(BCE) ar fi trebuit s-o ia pentru a preveni o reinflamare a fenomenului inflationist. Pentru acest an se anticipa o rata de dezvoltare, la nivelul intregii zone euro, de 2 – 2,5%. Singurele semne care umbreau aceste scenarii erau mentinerea consumului la cote destul de scazute in majoritatea tarilor membre UE si cresterea somajului. Situatia pietei muncii din Germania nu dadea semne de revenire, somajul la sfarsitul lunii aprilie fiind de 9,7%, in crestere fata de inceputul anului, in ciuda usoarei cresteri economice din primele trei luni ale anului.r
Intre timp, scandalul Enron se intindea tot mai mult, Worldcom se apropia cu pasi repezi de faliment, oameni de afaceri, considerati, pana nu de mult, printre cei mai tari din bransa lor, se dovedesc a fi, de fapt, la nivelul Mariei Vlas. Iar in Europa, marile companii comunica rezultate, pentru primul trimestru, care includ pierderi consistente, si al saptelea trimestru consecutiv fara profit. Restructurarea va reduce cu 5.000 numarul locurilor de munca, ceea ce va conduce la economii de un miliard de dolari. Ericsson estimeaza ca vanzarile de telefonie mobila vor scadea cu 15%, Motorola se asteapta la vanzari cu 18% mai mici, Nokia fiind cea mai optimista, anticipand o contractare a pietei de numai 10%. Ericsson, care s-a aliat cu Sony pentru productia de telefonie mobila, redusese, inca de anul trecut, numarul angajatilor proprii cu 42.000, dar se asteapta sa intre pe profit de abia din 2003.r
Nokia se confrunta cu probleme similare. „Primul trimestru parea sfarsitul crizei pentru industrie. Din pacate, lucrurile au stagnat, dupa aceasta perioada prognozele noastre dovedindu-se prea optimiste”, a declarat recent pentru CNN, Jorma Ollila, presedintele Nokia. Compania finlandeza, care detine 37% din piata telefoniei mobile, estimeaza vanzari la nivel mondial cifrate la 400 – 420 milioane de unitati, fata de 440.000 milioane, cat anunta la inceputul anului. Nokia spera mai mult de la noua tehnologie Multimedia Messaging Services (MMS), care sa cuprinda sunet si imagini pe langa textul simplu actual.r
Cresterea monedei euro vine pe acest fundal ca o compensatie pentru europeni, avantajele fiind mai mult de ordin psihologic. Totusi, un euro puternic vine in ajutorul BCE pentru a rezista presiunilor inflationiste, fara sa fie nevoita sa creasca ratele dobanzilor. Insa un dolar mai slab loveste in exporturile europene, care isi pierd din competitivitate pe piata americana. Iar o crestere a increderii se traduce printr-un aflux de capital si dobanzi scazute la creditele pe termen lung, daca oamenii cumpara instrumente financiare in euro.r
r
Zile de glorie pentru euror
r
Euro isi are originea in fosta moneda europeana ecu (moneda artificiala introdusa in 1978), la randul ei veche moneda franceza. r
In 1999, euro a fost introdus in circulatie, ca moneda de cont. La debut, moneda europeana era cotata cu 1,17 dolari. Pana la intrarea in circulatie ca moneda fizica, in 2002, euro (care a inlocuit monedele a 12 state europene) a coborat constant in raport cu dolarul. Punctul sau minim a fost inregistrat in octombrie 2001, cand a coborat la 0,8225 centi. r
La patru luni de la intrarea in circulatie, euro a inceput sa se redreseze, in raport cu bancnota americana. Saptamana trecuta, luni, a depasit paritatea de 1/1. Analistii financiari cred ca aceasta evolutie a euro va mai continua o vreme.r
r
Miza pe euro a adus castiguri buner
r
De la inceputul anului, euro a crescut cu 19,04% fata de leu. In Romania, inlocuirea monedelor statelor din Uniunea Europeana cu euro, incepand cu 1 ianuarie 2002, a fost o actiune privita cu destula reticenta de catre romani.r
r
In Ardeal, schimbarea marcii germane cu euro, la inceputul lui 2002, a provocat, pentru scurt timp, o reorientare a transilvanenilor catre dolar, in cautarea unei noi monede de referinta. Preturile la case si autoturisme au inceput sa fie comunicate in dolari, iar o parte din economii au migrat catre valuta americana.r
Raportat la tranzactiile de la casele de schimb valutar, din primele trei luni ale lui 2001, cu valutele ce au fost inlocuite de moneda unica europeana, cele cu euro, din primele trei luni ale lui 2002, nu au reprezentat mai mult de 30% din valoarea tranzactiilor cu fostele monede europene. Primele care au avut de suferit au fost casele de schimb, care si-au vazut diminuata activitatea. Fiecare dintre acestea a incercat, in diferite moduri, sa isi protejeze profiturile: prin marirea diferentei dintre cursul afisat la vanzare si cel de cumparare sau, din contra, prin micsorarea acestei diferente, in speranta obtinerii unui rulaj mai mare, care sa aduca, in final, profit. „Noi investim mai mult in euro, comparativ cu marca, si castigam tot ca la marca”, se plangea patronul unei case de schimb valutar. r
Totusi, incepand cu Pastele, s-a constatat o crestere a volumului tranzactiilor cu euro. Intorcerea celor ce lucrau in strainatate pentru a petrece Pastele langa cei dragi, aducerea de euro pentru economisire (economii care, de multe ori, sunt pastrate in valuta – vezi zona Moldovei), plecarea altora in vacanta in tarile din zona euro sau in state strans legate de zona euro (Europa Centrala) au fost motivul cresterii tranzactiilor cu euro. r
In plus, in mod paradoxal, orice crestere a monedei europene in raport cu dolarul a adus la ghiseele caselor de schimb cumparatori de euro, iar fenomenul a capatat o amploare nebanuita, mai ales in acele perioade cand „goana” monedei europene spre paritatea cu dolarul parea a fi de neoprit. Putem spune ca romanii au prins gust pentru cumpararea de euro abia in momentul cand acesta deja se apreciase fata de dolar, adica exact in momentul cel mai putin indicat pentru a cumpara euro. r
In acest moment, deprecierea leului fata de euro este de la inceputul anului de 19,04%, in vreme ce fata de dolar moneda nationala s-a depreciat cu doar 3,53%, in acelasi interval de timp. De fapt, puternica depreciere, in termeni nominali, a leului fata de euro a determinat aprecierea, in termeni nominali, a leului fata de dolar, BNR incercand astfel sa-si realizeze tinta de apreciere a leului fata de euro, cu 3-5%. Pana in prezent maximumul deprecierii leului fata de moneda europeana a fost atins pe data de 16 iulie, cand moneda nationala valora fata de euro cu 19,93% mai putin comparativ cu inceputul anului. r
Influentele acestei evolutii asupra romanilor s-au manifestat prin scaderea puterii de cumparare. Foarte multe marfuri din import au fost achitate in euro, astfel ca ele au devenit mai scumpe pentru cetateanul roman, care are veniturile raportate la leu sau dolar. Un segment important al clasei de mijloc romanesti – cei care lucreaza in companiile multinationale, in companiile mari romanesti, informaticienii si toti cei care au venituri raportate la dolar – si-au vazut diminuate veniturile in aceste prime sapte luni ale anului, in conditiile in care dolarul a crescut cu 3,53%, iar inflatia a fost de peste 9,5%, in aceeasi perioada. r
r
Solutii de viitor: america – schimbari In guvernanta corporatista , modificari legislative; europa – crearea uniunii economicer
r
SUA agreeaza o depreciere a dolarului, in limite controlate, in tentativa de reducere a deficitului comercial care a ajuns, deja, la 5% din PIB. Oricum, in momentul actual chiar incercarea SUA de a reda dolarului stralucirea anilor trecuti, prin interventia pe pietele financiare, este sortita esecului. Europa, in schimb, poate fi surprinsa neplacut de ascensiunea euro, care reduce apetitul exportatorilor in relatia cu partenerii de peste Ocean. Totusi, americanii nu au nevoie de o moneda lipsita de incredere pe pietele externe. r
Ce trebuie sa faca SUA pentru a reface r
imaginea dolarului pe pietele internationale?r
reglementarea conflictului de interese ce apare in activitatea firmelor contabile intre operatiunile r
de consultanta si de audit; Senatul american a prevazut aceasta reglementare intr-un proiect de lege privind activitatea contabila, dar este o initiativa pe care Camera Reprezentantilor nu a cuprins-o in textul proiectului de lege aprobat in luna aprilie a acestui an; proiectul va intra la mediere si se afla in atentia presedintelui Bush, care a salutat propunerea Senatului american;r
Securities and Exchange Commission – Comisia pentru valori mobiliare din SUA – va trebui sa intervina cu restrictii si prevederi mult mai clare in ceea ce priveste tranzactiile de actiuni; preluarea modelului european, care presupune existenta unor organisme de supraveghere, si recunoasterea r
definitiva a faptului ca sistemul de management american, care da puteri absolute presedintilor companiei (bordul nu inseamna aproape nimic in actul de decizie), sunt periculoase; asa cum a fost conceput sistemul american de conducere a unei companii, aproape ca nu este prevazuta posibilitatea demiterii presedintelui acesteia; actul este posibil la initiativa actionarilor, dar devine inaplicabil r
in conditiile in care chiar acestia sunt amagiti cu cifre umflate de firme de audit sau de informatii virtuale lansate de banci de investitii.r
Ce trebuie sa faca Europa pentru a mentine o moneda puternica si stabila pe pietele externe?r
in primul rand, trebuie sa ajunga la o uniune economica, lucru care presupune un lung sir de reforme r
institutionale, impotmolite in prezent; va trebui sa iasa din somnolenta si sa renunte la amanarea repetata a deciziilor in ceea ce priveste principalele politici europene: politica agrara, reforma pensiilor.
