În prezent, în limita plafonului obținut anual de la CNAS, prețurile la operatorii privați sunt cu circa 30% mai mici decât în mod normal, reducerea fiind acoperită de contribuția asiguratului la Fondului Naţional Unic de Asigurări de Sănătate (FNUASS). Posibilitatea aceasta ar putea dispărea de la 1 martie, iar vizate sunt intervențiile medicale mai complexe și totodată mai scumpe, pentru care românii au ales în ultimul timp privatul, cum ar fi nașterile sau operațiile de apendicită. Măsura vine într-o perioadă în care privații au anunțat investiții masive în spitale-mamut, în care să poată trata cazuri complexe. Europe Eye, MedLife, Medicover, Romgermed sau Medsana sunt doar câțiva dintre operatorii care au în plan spitale pentru anii următori.

„Măsura ne influențează planurile de investiții viitoare care se referă la deschiderea unui spital privat generalist“, spune directorul general Medsana, Vassilis Chaniotis. Pe lângă iminenta limitare a investițiilor în sistemul privat, problema principală ridicată de cei mai mulți oponenți ai măsurii este controlul asiguratului asupra propriilor sale contribuții. „Aceşti bani care merg spre furnizorii privaţi nu sunt bani publici, aşa cum s-a spus. Sunt bani privaţi din fondul asigurărilor de sănătate, banii asiguraţilor“, crede Iulian Petre, vicepreşedintele Coaliţiei Pacienţilor Cronici din România, care numără 2,5 milioane de membri. Rolul mult aclamat al sistemului privat a fost acela de a prelua o parte din presiunea de pe sistemul public de sănătate, confruntat cu lipsuri mari, mai ales la capitolul spitale. Potrivit Ministerului Sănătății (MS), spitalele private „au preluat“ doar fonduri nejustficat de mari și datorează dezvoltarea din ultimii ani banilor  obținuți din FNUASS, în urma finanțării preferenţiale a cazurilor medicale. Vorbim de 213 milioane de lei acordate în 2012 spitalelor private, dintr-un total de 7,4 mld. de lei, alocați de CNAS spitalelor din România, adică mai puțin de 3%.
Problema nu este suma oferită spitalelor private, care este relativ mică dacă ne gândim la arieratele de cel puţin un miliard de lei din sistem, ci modul în care aceste sume sunt distribuite la nivel local. Cum s-a ajuns la situaţia atât de supărătoare pentru MS, în care un spital privat atrage mai mulţi bani din decontări decât un spital public? Prin pasarea pacienţilor de la stat la privat, de către medicul care lucrează în ambele părţi. Cu alte cuvinte, pentru tratamentul ambulatoriu, pacientul este chemat la privat, iar pentru intervenţiile complexe, care nu se pot realiza la privat, este „cazat“ în spitalele de stat. Tocmai de aceea, MS a numit această situaţie „conflict de interese“ şi a avertizat că va lua măsuri pentru ca fondurile CNAS să nu mai fie „plimbate“ în acest fel.
Ce alternative există?

Mulţi actori din sistemul medical de stat şi privat au soluţii diferite de cea a MS pentru cooperarea stat-privat. Cea care stă pe buzele tuturor este posibilitatea contribuabililor de a renunţa la asigurarea de stat în favoarea celei private şi de a cotiza exclusiv la un fond de care să beneficieze strict la unităţile particulare. Doar asigurarea privată nu ar rezolva însă toate problemele, mai ales că statul este încă lider în materie de urgenţe şi intervenţii complexe şi urgenţe. „Poate fi luată în calcul o creștere a contribuțiilor de sănătate cu o componentă care să fie în gestiunea asigurătorilor privați pentru achiziția unor servicii suplimentare, fie de la furnizori privați fie de la stat“, crede Sergiu Neguţ, consultant în domeniul medical privat şi fost director al clinicilor Regina Maria.
Este clar însă că „una fără alta nu se poate“ şi că soluţia pentru finanţarea sistemului o reprezintă parteneriatele public-private, nu descurajarea investiţiilor în domeniu, spune Robert Chiţan, directorul Gral Medical. Cel mai bun exemplu sunt tratamentele oncologice de ultimă generaţie, în care privaţii au investit masiv în ultimii ani şi care nu au fost niciodată decontate, în ciuda solicitărilor asiguraţilor care suferă de acestă maladie. Pe scurt, ce are statul nu are privatul şi invers. Soluţia? Să se imite unul pe altul, spune Sergiu Neguţ.
„Managementul spitalelor de stat trebuie să poată acționa similar managementului privat, cu indicatori de performanță și bonusuri, cu autorita­tea de a alege, reduce şi retribui dife­rențiat personalul“, crede acesta. O altă soluţie de mijloc este, în opinia directorului Romgermed, George Mănoiu, un contract-cadru între CNAS şi privaţi încheiat pe o durată mai lungă,
de 2 ani, cu termene şi condiţii, liste de servicii şi preţuri de decontare clare. MS pare însă să fi ales deja o soluţie, care înseamnă un tratament „de toţi banii“ în unităţile de stat şi un efort financiar mai mare pentru cei care apelează la spitalele private._
”Nu văd cum, făcându-se o economie de nici 3% din fondul pentru spitale, poate creste cu 10% finanţarea spitalelor publice.” – Vasile Astărăstoae, preşedinte, Colegiul Medicilor din România