Într-un editorial realizat pentru grupul de analiză Atlantic Council, Michael Druckman are un scenariu sumbru. Acesta susține că fostul teritoriu românesc, Bugeagul riscă să împărtășească soarta Crimeei.
Totodată, acesta a subliniat faptul că Rusia ar putea profita de izolarea regiunii față de restul Ucrainei pentru a-și impune dominația în această zonă multiculturală de la gurile Dunării, scrie deschide.md.
În același timp, expertul american susține că armata rusă este prezentă chiar în vecinătate, în regiunea separatistă Transnistria, iar trupele ruse de acolo ar putea acționa similar precum „omuleții verzi” care au jucat un rol decisiv în anexarea regiunii Crimeea de către Moscova, susține Druckman, directorul programului pentru Ucraina în cadrul Institutului Republican Internațional.
În ceea ce privește zona vizată de Rusia, acesta nu este întâmplătoare. Druckman susține că Bugeacul, zona din sudul Basarabiei, este înconjurată din aproape toate părțile de teritoriile României și Republicii Moldova, astfel că legăturile rutiere și feroviare cu restul Ucrainei sunt deosebit de precare, limitându-se la un pod feroviar și rutier peste estuarul Nistrului și la un drum aflat parțial pe teritoriul Republicii Moldova, în apropierea zonei controlate de separatiștii proruși de la Tiraspol.
Expertul american susține că situația din Crimeea a fost una diferită. Mai exact, potrivit acestuia, lipsa unor conexiuni rutiere și feroviare cu Kievul și restul Ucrainei a contribuit direct la slăbirea legăturilor între populația peninsulei și compatrioții lor din alte părți ale Ucrainei, lucru care a redus participarea locuitorilor din Crimeea la procesele de construire a identității naționale ucrainene.
Același scenariu se poate repeta însă și în Bugeac, unde izolarea este una dintre caracteristicile cheie, la fel ca în Crimeea, spune analistul. Pe de altă parte, din punct de vedere etnic, populația din Bugeac este eterogenă, cu ucrainenii fiind cei mai numeroși, însă fără să dețină majoritatea absolută (reprezintă 40% din populație).
Lovitura pe care Rusia ar putea să o dea în curând
De asemenea, lucrurile ar fi cu mult mai simple în contextul în care spre deosebire de Crimeea, unde rușii sunt majoritari, în Bugeac doar o cincime dintre locuitori sunt ruși, iar o altă cincime sunt bulgari.
Expertul american subliniază faptul că în regiune mai trăiesc și aproape 80.000 de români/moldoveni, reprezentând 13% din populația regiunii. Totodată, seși etnicii ruși sunt în minoritate, limba rusă deține statutul de „lingua franca” în regiune (ca urmare a colonizării masive din timpul Rusiei Țariste), iar televiziunile rusești sunt deosebit de influente în rândul populației. Astfel, Kremlinul are la dispoziție elementele necesare pentru a extinde și exploata diviziunile dintre locuitorii Bugeacului.
O provocare majoră pentru securitatea Ucrainei, spune Druckman despre regiunea din sud-vestul țării. Potrivit acestuia, pentru a preveni acest lucru, Kievul ar trebui să învețe din evenimentele din 2014, și să-și concentreze atenția și resursele asupra Bugeacului pentru a gestiona vulnerabilitățile care ar putea fi exploatate de Kremlin pentru a submina și mai mult suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei.
În același timp, acesta menționează că comunitatea internațională ar trebui să acorde asistență Ucrainei pentru a putea gestiona situația din sud-vestul țării, în caz contrar existând riscul ca regiunea să devină un nou front în războiul hibrid declanșat de Rusia.
De menționat este faptul că regiunea Bugeac a aparținut inițial Țării Românești. Aceasta a afost preluată ulterior de Principatul Moldove, iar în 1848, otomanii au anexat regiunea, urmând ca în 1812, întreaga Basarabie, inclusiv partea de sud, a fost cedată Rusiei Țariste.
Totodată, în urma Războiului Crimeei, în 1856, Imperiul rus a trebui să cedeze Principatului Moldovei o parte din Bugeac, iar teritoriul va trece în componența României după Mica Unire din 1859. În 1878, Rusia va forța România să cedeze teritoriul din sudul Basarabiei, țara noastră primind în schimb Dobrogea.
Amintim faptul că la finalul Primului Război Mondial, întreaga Basarabiei se unește cu România, însă unirea durează doar 22 ani. Ulterior, în 1940, Regatul României se vede forțată să renunțe la teritoriile aflate la est de Prut, sudul Basarabiei fiind atribuit RSS Ucrainene, în defavoarea RSS Moldovenești. După prăbușirea Uniunii Sovietice, Ucraina moștenește Bugeacul.