Fenomenul intrării de bunăvoie a companiilor în insolvență continuă să dea mari bătăi de cap bancherilor. Explicaţia este simplă: o companie care încetează să-şi plătească ratele pentru un credit de zeci sau sute de milioane de euro poate subția serios profitul băncii.
”Din păcate nu putem spune că acordarea unei eşalonări a creditelor de care au beneficiat companiile în insolvenţă este mai uşor de obținut acum față de perioada anterioară”, afirmă Radu Lotrean, partener al Casei de Insovenţă Transilvania (CITR), întrebat dacă bancherii s-au obişnuit cu ideea intrării companiilor în insolvență şi acceptă mai uşor reeşalonările. ”Acordarea reeşalonărilor este în strânsă legătură cu şansele de reorganizare ale companiei. Astfel, în măsura în care compania propune un plan coerent de reorganziare, dă dovadă de transparență cu privire la măsurile pe care intenționează să le ia, iar beneficiile pentru creditori sunt semnificative faţă de falimentul companiei, şansele acordării unei eşalonări de către creditori cresc”, adaugă el.
Pe lista insolvenţilor la cerere s-au înscris nume cunoscute în retailul de fashion, precum Leonardo, PIC, Lee Cooper, dar şi dezvoltatori imobiliari de anvergură, ca Mivan Kier sau Copper Beech. Numai CITR are aproximativ 400 de dosare, în toate cele opt filiale ale sale, dintre care circa 5% sunt din industria modei.
În total, peste 21.000 de companii au intrat în ultimul an în insolvenţă, din care circa un sfert la propria cerere. Dincolo de criză, acest rezultat – afirmă un şef de bancă, sub protecția anonimatului -, ar fi rezultatul faptului că unii lichidatori judiciari se înţeleg cu managerii sau proprietarii companiilor ca acestia din urmă să intre voit în reorganizare judiciară pentru a amâna datoriile. ”Câştigă amândoi: lichidatorul are obiectul muncii, iar firma continuă să funcţioneze normal, fără a avea presiunea plăţii ratelor“, explică sursa Capital. Dar din punctul de vedere al băncilor, creditul către un astfel de client este considerat ca şi pierdut – reglementările BNR spun că banca respectivă trebuie să provizioneze (să pună bani deoparte – n.red.) 100% din împrumutul respectiv.