Afirmația binecunoscută că Orientul Mijlociu stă pe un butoi cu pulbere s-a bazat mai mereu pe relația tensionată dintre Iran și Israel. Conflictul continuu al Turciei cu kurzii și ciocnirile Iranului cu Arabia Saudită au luat locul rivalității Iran-Israel, deși temerile statului evreu cu privire la creșterea influenței iraniene nu s-a diminuat.

Într-un mediu de securitate atât de imprevizibil, războiul rămâne o posibilitate, potrivit publicației NationalInterest.
Contrar credinței populare, războaiele rareori încep din întâmplare.

În timp ce Iranul și Israelul s-au ciocnit frecvent în ultimii trei ani, ambele țări au ajuns la concluzia că războiul deschis nu ar fi în interesul lor. Dar lucrurile se pot schimba într-o secundă.

Teheranul ar putea decide să întreprindă un război de diversiune, pentru a distrage atenția de la revolte populare și dificultăți economice interne. Sau poate crede că un război scurt i-ar aduce suficient credit politic în regiune, riscînd orice daune semnificative.

Israelul, pe de altă parte, ar putea gândi că un război rapid și devastator va putea să delegitimeze și să destabilizeze Republica Islamică și să-i reducă influența în regiune. Din punctul de vedere al Israelului, o ploie de atacuri cu rachete ale iranienilor ar putea fi deranjantă, dar probabil nu ar reprezenta un pericol existențial.

Israelul are avantaje substanțiale față de Iran în orice tip de armament convențional, cu excepția posibilelor rachete balistice.

Forțele aeriene israeliene pot atinge ținte în Iran, deși s-ar putea lupta pentru a păstra dreptul de survol, din țările vecine, în cazul unui război extins. Israelul are, de asemenea, avantaje substanțiale pe mare și poate depăși, dacă nu chiar distruge, forțele proxy ale Iranului pe uscat.

La rândul său, Iranul a desfășurat deja active militare substanțiale atât în ​​Siria, cât și în Irak. Operate uneori de forțe proxy, alteori de personal iranian, bateriile de rachete pot lovi ținte în Israel și pot copleși temporar rețeaua israeliană de sisteme de apărare antirachetă.

Iranul are câteva rachete balistice pe care le poate trage de pe propriul teritoriu. Atacul cu drone al Iranului împotriva instalațiilor petroliere saudite ar putea oferi un model pentru modul în care poate confrunta Israelul.

Atacuri directe

Forțele aeriene israeliene ar putea cu siguranță să provoace daune semnificative țintelor din interiorul Iranului cu mai multe lovituri aeriene.

Un atac israelian ar putea viza instalațiile nucleare declarate ale Iranului, precum și facilitățile sale de proiectare și producție a rachetelor balistice. De asemenea, Israelul ar putea lovi infrastructura petrolieră a Iranului.

Atacarea Iranului ar necesita însă survolarea mai multor țări „neprietenoase”. Și este puțin probabil ca chiar Arabia Saudită să acorde drepturi extinse de zbor pentru o campanie israeliană. Irakul, foarte probabil să devină ținta unor atacuri israeliene, ar rezista, de asemenea, la acordarea drepturilor de zbor.

Prețul războiului

În cele din urmă, stocurile de rachete deținute de iranieni s-ar diminua, la fel ca și entuziasmul liderilor militari pentru un război cu israelienii. La rândul lor, israelienii nu vor putea provoca atât de multe daune Iranului fără a epuiza bunăvoința monarhiilor din Golf.

Cel mai probabil, costul războiului va fi suportat de cei care nu au avut niciun rol în izbucnirea lui: civilii nevinovinovați din ambele țări.