Transformarea combinatului în­tr-o gaură neagră a atras atenţia nu doar Guvernului (statul este acţionar majoritar cu 54,8% din acţiuni), ci şi organismelor internaţionale, privatizarea Oltchim devenind una dintre obligaţiile asumate în acordul cu FMI. Statul are termen până în luna aprilie pentru a încheia privatizarea combinatului. Un moment de cotitură în procesul de privatizare, ce a demarat prin publicarea anunţului de privatizare săptămâna trecută, îl reprezintă aprobarea de către CE a conversiei datoriilor în acţiuni. Practic, AVAS va primi, în schimbul celor 135 mil. euro pe care Oltchim îi datorează, un pachet de acţiuni noi, evaluate cel mai probabil la preţul nominal de 0,1 lei/titlu.

Citiţi şi: Privatizarea Oltchim: Licitaţie cu oferta în plic, iar investitorii vor negocia cu OMV Petrom preluarea Arpechim

Acţionarii minoritari sunt în mod evident cei mai afectaţi de măsură. Chiar dacă preţul per acţiune este foarte bun  (cotaţia la BVB este de circa 1,122 lei/titlu), pentru a-şi putea conserva procentele şi respectiv puterea de vot în AGA (PCC deţine 18,31% din acţiuni şi acţionează concertat cu un alt acţionar minoritar, Carlson Ventures, ce deţine 14,08%), cei doi acţionari minoritari trebuie să investească, potrivit calculelor Capital, circa 70 milioane euro. Fără această investiţie, rămân cu un pachet de acţiuni de sub 5%.

Una dintre „armele“ cel mai des folosite de PCC în războiul de uzură pe care-l poartă cu directorul general al combinatului, Constantin Roibu, a fost contestarea în justiţie sau la organismele europene a hotărârilor luate de CA Oltchim. Între acestea se numără şi încercarea de a converti datoria istorică la AVAS în acţiuni, solicitată în 2008, iar motivul este foarte simplu. Dacă adăugăm acestor 70 de mil. euro investiţiile de până acum (între 30 şi 50 mil. euro) şi un eventual cost al privatizării, preţul total al preluării Oltchim ar putea fi neinteresant de mare pentru PCC. În mod normal, PCC ar fi contestat conversia deschizând o acţiune juridică de durată.

Pentru a preveni o întârziere de genul acesta în procesul de privatizare, Ministerul Economiei pune pe masa Guvernului un proiect de ordonanţă de urgenţă prin care modifică prevederile Legii nr. 137/2002, în sensul că face foarte explicite drepturile acţionarilor minoritari în cazul unei conversii a datoriilor în acţiuni şi nu lasă loc niciunei altfel de interpretări. Or, tocmai ambiguitatea vechii legi era temeiul în care PCC ar fi putut ataca. „Regret, dar nu pot să comentez nimic“, ne-a declarat Wojciech Zaremba, reprezentantul PCC în România. Potrivit unor surse, scoaterea din joc a PCC ar putea lăsa cale liberă unui alt investitor strategic cu interese în regiune, cel mai probabil unul dintre giganţii petrochimiei din fostul spaţiu sovietic. Teoria este susţinută şi de faptul că în anunţul de privatizare se menţionează că statul va facilita unui viitor investitor intersat şi negocierea directă cu Petrom pentru achiziţia rafinăriei Arpechim Piteşti, furnizor tradiţional al Oltchim, iar PCC anunţase că nu este interesată de acest activ. Una peste alta, suprize pot apărea.

Nu doar PCC pare să fi ieşit din schemă, ci şi vechiul rival, Constantin Roibu. La ultima şedinţă AGA, din 12 martie, s-a hotărât demararea procesului de selectare a administratorilor privaţi (membri CA), care apoi vor selecta o companie de resurse umane, care să caute un manager privat. Procesul acesta este uşor futil, având în vedere că nu poate fi finalizat înaintea privatizării, iar noul proprietar se presupune că n-are nevoie de un manager privat. Este însă costisitor – circa 600.000 euro aruncaţi în gaura fără fund a pierderilor combinatului.

70 milioane de euro, suma de care au nevoie PCC şi Carlson Ventures pentru a-şi conserva procentele de acţiuni deţinute la Oltchim