Deși scopul declarat al mandatelor sale a fost reinstaurarea măreției Rusiei, președintele Vladimir Putin pare că face tot posibilul pentru a sabota singurul sector economic care conferă Moscovei statutul de superputere și care o ajută să finanțeze războiul din Ucraina: petrolul și gazele.
Practic, invadarea Ucrainei pune totul în pericol, scrie Politico. Publicația trece în revistă dezastrul provocat acestui sector economic de declanșarea sângerosului război din Ucraina.
Sancțiunile restricționează drastic accesul Rusiei la tehnologia și finanțele occidentale esențiale pentru a o ajuta să foreze petrol din câmpurile siberiene și arctice. În același timp, fuga companiilor occidentale din Rusia paralizează capacitatea sa de a produce gaz natural lichefiat ultra-lucrativ pentru următorul deceniu.
Rusia ar putea fi nevoită, de asemenea, să găsească noi piețe de vânzare. Uniunea Europeană vorbește deja despre acțiunea împotriva petrolului, în al șaselea pachet de sancțiuni din această săptămână. Țările își stabilesc deja obiective pe termen scurt pentru a pune capăt dependenței de petrolul și gazele rusești. Toate acestea nu fac decât să-i provoace lui Putin alte bătăi de cap.
Sofia Doneț, economist din Moscova, șefă la Renaissance Capital, a declarat că, în ciuda loviturii economice pe care o primește Rusia, sectorul petrolului și gazelor va primi, probabil, un sprijin financiar puternic din partea Kremlinului, în timp ce industria încearcă să se reorienteze către piețele asiatice. Dar ar putea exista și consecințe pe termen lung care umbresc perspectivele, inclusiv ostracizarea Rusiei de către piețele financiare globale.
„Este genul de stigmatizare care va funcționa”, a spus Doneț. „Chiar dacă sancțiunile vor fi eliminate la un moment dat, nu mă aștept ca vreun investitor să se întoarcă pe această piață prea curând”, spune aceasta.
China nu poate salva Rusia
„Trebuie să ne gândim că, în viitorul previzibil, livrările de energie către Occident vor fi reduse”, a spus președintele rus la începutul acestei luni, adăugând că Rusia va oferi resursele sale energetice în alte regiuni ale lumii”.
Dar acest lucru implică construirea de conducte și terminale de gaz natural lichefiat, pentru a redirecționa exporturile către Asia, iar Rusiei îi lipsesc banii și tehnologia pentru a finaliza rapid o astfel de schimbare. China nu poate absorbi toate volumele mari de energie consumată în Europa pentru a ajuta Kremlinul. În plus, cel mai mare cumpărător de țiței rus, Beijingul are propriile obiective strategice în păstrarea diverșilor furnizori.
Perspective sumbre pentru aurul negru
Deși presa s-a concentrat pe retragerea din Rusia a giganților din domeniul energiei precum Shell, BP și ExxonMobil, suspendarea acțiunilor companiilor de servicii petroliere – conduse de trioul Halliburton, Schlumberger și Baker Hughes, se va dovedi în cele din urmă mult mai importantă.
Asta pentru că, după o perioadă de glorie în anii 1980 și 1990, multe dintre câmpurile petroliere din vestul Siberiei sunt în declin.
Tehnicile dezvoltate și perfecționate de profesioniștii din Texas – cum ar fi folosirea roboților pilotați de la distanță pentru a găuri roca orizontal, ghidați de un software de imagistică de ultimă generație pentru a localiza și a împinge ultimele picături de petrol – se bazează pe tehnologia care are acum este supusă sancțiunilor.
Companiile de servicii petroliere au spus că nu vor prelua noi lucrări în Rusia, iar Halliburton a anunțat că intenționează să-și înceteze operațiunile existente în țară. Cele trei comanii au refuzat să detalieze amploarea și timpul rămas conform contractelor existente.
Analiști de la Rystad Energy susțin că rezultatul va fi o scădere cu între 4% și 7% pe an a producției de petrol rusesc.
Dacă firmele se retrag complet, asta „ar putea reduce producția rusă cu 10 chiar 15%. Și nu cred că e o exagerare”, afirmă analistul Daria Melnik.
„Forarea, producția, explorarea, toate acestea pot fi făcute și de către companii de servicii rusești, precum și de divizii ale celor mai mari producători de petrol, precum Rosneft și Surgutneftegaz”, a declarat analistul. Însă acest lucru va fi din ce în ce mai costisitor, deoarece va forța explorări în zone mai adânci, în subteran, sau în locuri mai îndepărtate, precum Arctica.
Conducte inutile
În cazul gazelor naturale, lucrurile stau cu totul altfel. „Majoritatea industriei gazelor chiar nu depinde de companii occidentale, cu excepția potențialului de finanțare”, a explicat Jonathan Stern, expert la Institutul de Studii Energetice din Oxford.
De asemenea, Rusia are mai multă siguranță când vine vorba de vânzarea gazelor, decât ale petrolului. Deocamdată, UE a exclus sancțiunile împotriva gazelor naturale, din care o mare parte vine prin conducte, în urma opoziției puternice din partea unor țări precum Germania și Ungaria.
În timp ce UE își analizează opțiunile cu privire la furnizarea de gaze naturale, Putin nu are capacitatea de a se muta rapid pe alte piețe. În loc să se concentreze pe tehnologia gazelor naturale lichefiate, strategia Rusiei a fost de a construi conducte costisitoare în Occident – Blue Stream, Yamal Europe, TurkStream, Nord Stream și recent înghețatul proiect Nord Stream 2.