Rezervatii si mosii
Moldova, in special, este o zona inchisa. Diferit de modul transparent de a lucra al directiilor teritoriale din Transilvania, DJPDC moldovene nu justifica acordarea punctajelor. De asemenea, nu accepta sa fie finantate de orice fundatie, sub pretext ca au contracte deja incheiate cu altele si „nu avem atatia copii adoptabili sa oferim”. DJPDC Suceava a respins o oferta de 800 milioane lei, DJPDC Vaslui – una de 600 milioane lei, DJPDC Neamt – o alta de 400 milioane, venite de la Fundatia Irene. In total contrast, Centrul de Plasament Sf. Maria din Bucuresti a acceptat cu bucurie o investitie de 600 milioane lei pentru amenajarea noii crese de catre aceeasi fundatie, desi in 1999 a oferit doar trei copii spre adoptie, dintre care unul singur Fundatiei Irene. Partea cea mai frumoasa este ca, imediat, ca si cum ar fi raspuns unei provocari, Primaria Sectorului 5 a mobilizat fonduri pentru a renova restul orfelinatului, desi investitiile de acest fel sunt lucru rar.
Jongleria punctelor
In timp ce pentru un milion de lei investitie se acorda un punct (doua puncte, in cazul programelor de restaurare), pentru activitati de asistenta, imponderabile si, oricum le-ai cuantifica, mai putin costisitoare se acorda 10 puncte (prevenirea abandonului) etc. „Punctarea e prea elastica, si se lucreaza uneori cu etaloane diferite, explica dr. Bogdan Isarescu, presedintele Fundatiei Copii Fericiti. S-a intamplat sa ofer investitii pentru restructurare si sa mi se raspunda ca nu au decat programe de un punct”. Frecvent se intampla ca DJPDC sa acorde tarziu punctajele cuvenite, timp in care alte fundatii concurente profita de situatie.
In fine, „punctajele nu depind intotdeauna de sumele oferite si pentru ca se schimba destul de des criteriile, releva Daniela Ciobanu, director adjunct al DJPDC – sector 6. Din septembrie 1998 pana azi au fost cinci-sase modificari de acest fel”. Asa se face ca apar diferente marcate chiar si intre punctajele aceleiasi fundatii din judete diferite. Sperante, de pilda, are 3.657 puncte/1,9 miliarde lei in sectorul 6, in Constanta – 5.609 puncte/2 miliarde, iar in sectorul 1 – 3.981 puncte/2,7 miliarde.
Monopol in stil italian
Inainte de 1997, pe relatia cu Italia exista un monopol indestructibil. Cele cateva agentii italiene autorizate pentru Romania acordasera exclusivitate unei fundatii romane, care intermedia orice adoptie contra a 50% din onorariu (partenerii de nevoie afirma ca erau taxati cu 4-8.000 USD). In 1999, monopolul a fost spart. Autoritatile italiene au acreditat si alte agentii. Centro Servizio Sociali per L’Adozioni Internazionale, prin av. Vincenzo Gozza, incheie conventii cu 25 de fundatii romane, care patrund astfel pe piata italiana. Consulul italian Cesareo incepe sa cenzureze, in mod abuziv, cu de la sine putere, fundatiile concurente, refuzand sa dea viza pentru adoptii deja incheiate. Reprezentanta Fundatiei Prima Generatie, av. Elena Corciu, este scoasa din consulat cu carabinierii si supusa unui regim de persoana indezirabila. Din Italia sosesc familii adoptive care nu-si pot lua acasa copiii infiati. La consulat scandalurile se tin lant. Dar cea mai spectaculoasa actiune il are ca protagonist pe col. Marian Stanciu, reprezentantul MI in CRA. In septembrie trecut, el urca in avion impreuna cu presedintele Fundatiei Casa Solidarietatea (sic!), pentru a cauta in Italia dovezi contra celui mai potent concurent, Fundatia Irene. La capatul firului, o suita de denunturi nule juridic si suspecte in forma si continut. Pentru placerea de a fi detectiv particular cateva zile (sau pentru ce oare?), col. Stanciu si-a riscat cariera.
Anchete cu nevoi speciale
Certificatele medicale au fost gaselnita primei jumatati a anului 1999, sustinuta si exploatata frenetic de fundatiile care ruleaza bani negri si acumuleaza greu puncte. Astfel, o fundatie care justifica medical ca pe lista adoptabililor existau „copii cu nevoi speciale” de ingrijire, il puteau solicita direct si nominal, fara alte discutii. Cand numarul acestor derogari a ajuns de ordinul sutelor, fundatiile Irene si Stuart, sustinute de Copiii Fericiti, au apreciat procedura, prea adesea devenita pretext, ca discriminatorie, si au reclamat abolirea ei. Reactia fundatiilor lezate de reintrarea in normal a venit prompt si contondent, intruchipata intamplator de acelasi col. Stanciu. Acesta a pornit o ancheta pentru a contesta trei certificate (depuse de Fundatia Stuart, fireste) si a deschis dosare penale pentru fiecare. Pe considerentul ca functia bate gradul, iar militia bate medicina, ignorand ca distrofie si hipotrofie inseamna acelasi lucru, ca un copil nascut la 1,7 kg chiar are nevoi speciale, dar se poate echilibra in doua luni prin ingrijire deosebita, a sperat ca poate obtine, prin promisiuni si intimidari, probe inexistente. De altfel, col. Stanciu, personaj tragic, a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a distruge fundatiile cel mai bine plasate in punctaje, mergand pana la a cere explicit respingerea dosarului de reacreditare a Fundatiei Irene, fara nici un temei.
Dar cea mai stralucita combinatie a fost solicitarea de informatii compromitatoare despre aceeasi fundatie, privind activitatea ei in Spania, pe ruta: Politia din Bucuresti – Consulatul Spaniei la Budapesta – Politia din Tenerife. Rezultatul a fost un protest energic din Peninsula Iberica, un mic scandal diplomatic si, in final, mutarea disciplinara, anuntata public de IGP, a col. Stanciu la alt sector, inclusiv retragerea sa din CRA.