Cu toate acestea, rezultatele acestui război îi dezvăluie adevăratul scop țintit de guverne: urmărirea cetățenilor și a veniturile impozabile ale acestora.
Războiul împotriva numerarului este de fapt un război împotriva comerțului, sau, mai degrabă, împotriva oricăror activități ce nu pot fi monitorizate și controlate de către guvern. Guvernele supraviețuiesc și se dezvoltă pe baza producției realizate de restul societății, și, ca urmare ele încearcă să restricționeze crearea de bogăție numai la acele zone în care aceasta poate fi înregistrată și redistribuită.
Războiul împotriva numerarului atrage atenția tuturor. Ceea ce oamenii s-ar putea să nu știe, totuși, este că războiul actual este doar cea mai recentă versiune a unor politici guvernamentale care sunt aplicate de foarte multă vreme. Politici similare au apărut de-a lungul istoriei, unele chiar datand din antichitate.
Un exemplu notabil a avut loc în China, în timpul perioadei “statelor beligerante”, aproximativ 475-221 î.Hr.. În această eră s-au produs unele dintre cele mai mari contribuții ale Chinei la dezvoltarea filozofiei și a tehnologiei, dar, din păcate, epoca a reprezentat, de asemenea, o perioadă de războaie și de centralizare politică, care au dus în cele din urmă la unificarea Chinei sub dinastia Qin în anul 221 î.Hr..
De-a lungul acestei ere, ideile “legaliste” au fost din ce în ce mai proeminente, și au inspirat o serie de “inovații” în ordinea publică, inclusiv referitoare la legi și la reglementări similare cu războiul modern împotriva bani.
Legaliști cum ar fi Shang Yang (în statul Qin) au fost în principal preocupați de sporirea puterii statului, în special prin organizarea și controlul rigid al cetățenilor. Ei au fost deosebit de ostili clasei comercianților, pe care i-au oprimat.
Mai multe aici.
