A apăra decizia dictatorului sovietic Iosif Stalin de a colabora formal cu Adolf Hitler pentru a împărți în secret Europa Centrală și de Est și a o oprima devine din ce în ce mai dificil pentru un om care e pornit nu doar să cosmetizeze și să reinterpreteze istoria, ci și din perspectiva războiului declanșat de el pentru a „denazifica” Ucraina.

Gest de răzbunare la adresa Occidentului

Pe lângă un tratat formal de non-agresiune, pactul nazisto-sovietic semnat la Moscova a fost și un gest de răzbunare revizionistă la adresa Occidentului. Din august 1939 până în iunie 1941 cei doi aliați au demantelat sistematic sistemul interbelic fondat de triumviratul britanico-franco-american la Versailles, substituindu-l cu un sistem totalitar cu fundament ideologic fascist, respectiv comunist, care inspira teamă, represiune și exterminare, transmite istoricul Pawel Markiewicz pentru Chicago Tribune.

După Primul Război Mondial a fost concepută o ordine bazată pe reguli care reflectau valorile democratice, în calitate de pilon fundamental pentru impunerea păcii în Europa. Țările care apăreau ori reapăreau în Europa Centrală – Cehoslovacia, Estonia, Finlanda, Ungaria, Letonia, Lituania și Polonia – urmau să devină membre ale unei vaste comunități transatlantice, iar securitatea lor avea să se bazeze pe puterea Americii.

Această viziune a fost abandonată imediat, atunci când SUA s-au retras din Europa, renunțând la rolul de lider internațional în favoarea izolaționismului. Cele mai vechi democrații europene, Regatul Unit și Franța, ambele în refacere din cauza războiului, erau incapabile să ia pe umerii lor povara stabilizării continentului.

Absența unor sponsori democratici puternici i-a determinat pe unii să-și caute un model politic printre mișcările radicale aflate în ascensiune. Războiul civil din Spania a prevestit cum ar fi putut arăta viitorul Europei: o competiție între fascism și comunism.

Epocă neagră pentru Europa Centrală și de Est

Cele 22 de luni de colaborare între doi dintre cei mai cruzi dictatori ai istoriei moderne au reprezentant o epocă neagră pentru europenii din centrul și estul continentului. Polonia a fost împărțită între Hitler și Stalin. Estonia, Letonia și Lituania au fost anexate direct la URSS, fapt care a deschis calea anexării ulterioare a unor părți ale României și Finlandei. Multe dintre aceste teritorii au rămas încorporate din 1945 până în 1990 fie direct în URSS, fie în sfera ei de influență.

Comerțul dintre cei doi aliați a alimentat mașinăria de război a lui Hitler împotriva Regatului Unit și Franței, iar pe Stalin l-a dotat cu tehnologie militară vitală. Stalin a înscenat referendumuri pentru a-și justifica anexările teritoriale, cum s-a întâmplat și în estul Poloniei. Toți ce considerați inamici au fost arestați și au fost fie încarcerați, fie deportați adânc în Rusia în colonii penale ori de muncă silnică, fie au fost executați în locuri izolate, cum e pădurea Katyn din Polonia.

83 de ani mai târziu, Putin apelează la aceleași tactici în Ucraina

Forțele lui se fac vinovate de crime de război brutale în orașe precum Bucea. E posibil ca milioane de ucraineni, inclusiv copii, să fi fost deportați în „lagăre de triaj” în regiuni îndepărtate ale Rusiei. S-a dezvăluit de asemenea că armata lui plănuiește să însceneze referendumuri în regiuni precum Herson și Zaporijjia, astfel încât ele să-și „exprime” dorința de a intra în federație cu Rusia odată ce vor ajunge sub controlul deplin al Kremlinului.

Atacarea și reinvadarea Ucrainei de către Vladimir Putin constituie primul război de cucerire din Europa de după 1939. Deși nu a încheiat cu nimeni vreun pact formal înainte de a lovi – utilizarea Belarusului ca rampă de lansare e doar un gest de prietenie al dictatorului aliat, Aleksander Lukașenko – războiul e susținut de până la trei sferturi din populația Rusiei.

Recentele filmări cu ruși – fie turiști, fie rezidenți în țări precum Estonia și Letonia – care apostrofează pe oricine îl critică public pe Putin sau cu pretinși diplomați care vandalizează simboluri ale solidarității cu Ucraina la Ottawa și Washington sunt probe care atestă sprijinul societății ruse pentru mașinăria de război. Se observă astfel caracteristicile unui contract social bazat pe un neo-imperialism naționalist și menit a destabiliza prosperitatea și securitatea Europei – un Pact Putin-Rusia.

Putin și toți cei care-l susțin au aruncat o nouă povară istorică pe umerii generațiilor viitoare de ruși – ei vor trebui să se împace nu numai cu episodul colaborării cu Germania nazistă, ci și cu campania feroce menită a lichida națiunea ucraineană.

Ce a schimbat războiul din Ucraina

Războiul a consolidat relațiile dintre țările central-europene – Polonia, Lituania, Letonia, Estonia, Cehia, Slovacia și România – și aliații lor occidentali: Canada, SUA și Regatul Unit. E vorba fix de același parteneriat pe care aceste țări și-l doreau în 1939 pentru a împiedica colaborarea nazisto-sovietică să arunce Europa într-un vârtej al oprimării brutale.

După ce au trăit cândva decenii de ocupație sovietică, iar astăzi se află pe flancul estic al NATO, aceste țări pot explica cel mai bine de ce Ucraina trebuie să fie înarmată pentru a-l înfrânge pe Putin și forțele sale ruse.

Sprijinul coordonat pentru lupta Ucrainei a fost cea dintâi prioritate a central-europenilor încă de la 24 februarie.

Următoarea lor sarcină va fi să îndrume Ucraina victorioasă spre instituții occidentale precum UE. Procedând astfel, ele vor aplica o lovitură decisivă atât consecințelor istorice ale pactului nazisto-sovietic cât și celor mai noi planuri imperialiste ale lui Putin.