Războiul pentru suveranitate din Europa abia începe
Acum Brexit e fapt împlinit și Barnier a trecut la altele. Candidează la președinția Franței și a adoptat multe dintre ideile pe care cândva le respingea. Supremația dreptului UE? Barnier are acum dubiile sale. Imigrație? Barnier cere un moratoriu de până la cinci ani. Idealul european? Barnier avertizează că Germania a devenit prea puternică în cadrul UE, arată The Financial Times.
O posibilă explicație pentru această piruetă bizară este aceea că fostul comisar european a meditat profund la negocierile privind Brexit și a conchis că adepții acestuia aveau dreptate. O altă teorie este aceea că Barnier a meditat profund la propria sa ambiție de a deveni președintele Franței – și a conchis că drumul cel mai scurt către putere implică o cotitură bruscă la dreapta urmată de o răsturnare rapidă a propriilor sale principii.
E posibil ca un avocat cu adevărat bun să facă să pară consecvente declarațiile celor doi Barnier. Actuala lui revendicare privind moratoriul asupra imigrației, de exemplu, se referă doar la persoanele din exteriorul UE. Însă unul dintre foștii lui colegi de la Bruxelles mi-a spus: „Ce spune el acum, de exemplu în privința Convenției Europene a Drepturilor Omului, e vădit diferit de ce spunea în cursul negocierilor pentru Brexit”.
Povestea lui Barnier nu vorbește doar despre cinismul unui singur om. Ea spune ceva important și despre politica europeană. Reacția adversă împotriva Bruxelles-ului nu se limitează la Franța. Sub diverse forme răsare pe tot cuprinsul UE – de la Varșovia și Budapesta până la Curtea Constituțională germană din Karlsruhe. Supremația dreptului UE, principiu fundamental al proiectului european consfințit în anii ’60 [prin jurisprudența CJUE, dar nu prin tratate – n.trad.], e contestată tot mai mult.
Unul dintre principalele motive ale acestei contestări este acela că UE și-a extins puterile în domenii cândva strâns asociate cu statul național: frontiere, buget, monedă și drepturi civice. În consecință, mulți politicieni sunt iritați că trebuie să accepte supremația juridică europeană în chestiuni care sunt extrem de controversate pe plan intern, precum imigrația. Problema e agravată de faptul că UE are acum 27 de membri – ceea ce înseamnă că e mai dificil să se convină asupra unui set comun de reguli care să fie pe placul tuturor.
Dezbatere necontenită
De-a lungul ultimilor 20 de ani UE a fost implicată într-o dezbatere necontenită cu privire la cel mai potrivit loc pentru suveranitate și putere: la Bruxelles sau la nivelul statelor naționale? Aceasta a fost o problemă în 2005, atunci când alegătorii francezi și olandezi au respins Constituția UE propusă (și susținută de Barnier) fiindcă era prea integraționistă. Puterea UE de a solicita schimbări în interiorul unui stat național a fost o chestiune controversată și pe parcursul crizei datoriilor din Grecia.
Suveranitatea a fost o chestiune centrală și în campania pro-Brexit din Regatul Unit din 2016 – fapt ilustrat de sloganul învingător „Luăm înapoi controlul”. Controlul frontierelor, un aspect esențial pentru adepții Brexit-ului, se află și în inima argumentelor euroscepticilor din Ungaria, Polonia și Franța.
Faptul că Brexit e perceput de mulți drept un proiect în curs de a eșua face ca acum nici o altă țară să nu ia în calcul plecarea din UE. Însă întrebarea referitoare la puterile Bruxelles-ului și supremația dreptului UE răsare peste tot sub alte forme. Curtea Constituțională a Germaniei a decis în 2020 că politica Băncii Centrale Europene de a cumpăra obligațiunile statelor UE este ilegală, cu implicația că judecătorii germani pot infirma o hotărâre a omologilor lor europeni. Deși Curtea a bătut în cele din urmă în retragere (cum tinde de obicei să facă), verdictul ei a încurajat totuși guvernele Poloniei și Ungariei.
Curtea Constituțională poloneză a decis recent – la îndemnul guvernului de la Varșovia – că constituția țării surclasează dreptul UE. Spre deosebire de germani, polonezii erau dispuși să escaladeze conflictul până la o confruntare în toată regula cu Bruxelles-ul.
Guvernul polonez acționeză cu rea credință
Cazul e complicat de faptul că guvernul polonez acționează, din multe puncte de vedere, cu rea credință. Partidul ultraconservator Lege și Justiție și-a numit la Curte proprii loialiști – lucru pe care UE îl consideră o amenințare la adresa statului de drept din Polonia. Chestiunea primatului dreptului UE și cea a independenței justiției poloneze au ajuns să fie întrețesute – deși, logic vorbind, sunt probleme distincte.
Cum UE amenință acum să-i taie fondurile Varșoviei, există șanse semnificative ca guvernul polonez și Comisia Europeană să ajungă într-un final la un compromis. Dar, după cum ne indică și alegerile din Franța, întrebarea mai generală dacă la Bruxelles nu s-a acumulat prea multă putere va reveni sub diverse forme.
Anterior s-a presupus întotdeauna că luptele pentru putere dintre Bruxelles și statele membre se vor soluționa în general în favoarea UE. „Uniunea mereu mai strânsă” părea inevitabilă.
Argumentele strategice și economice în favoarea unei integrări europene aprofundate rămân solide. Dar situația politică pare s-o favorizeze tot mai puțin. Eurosceptici revoltați în Regatul Unit și Polonia sunt una. Însă atunci când Barnier, întruchiparea prin excelență a „bunului european”, se reorientează spre naționalism, e evident că contextul politic se schimbă. Următoarea reglementare constituțională din UE ar putea favoriza națiunile, nu Bruxelles-ul.
