Prima declaratie a piratilor „virtuali” sarbi a fost data in toamna lui 1998, cand grupul de hackeri cunoscut sub numele de Crna Ruka (Mana Neagra) a promis ca va devasta site-ul oficial NATO (www.nato.int). Numele grupului a fost imprumutat de la o grupare ce se banuieste ca a pus la cale asasinarea, la inceputul secolului, a printului mostenitor al Austro-Ungariei si a sotiei sale, acest eveniment declansand primul razboi mondial.
Chiar daca erau foarte porniti pe distrugerea prezentei NATO pe Internet, membrii grupului Crna Ruka nu au reusit sa penetreze securitatea serverului. Nu pana acum. In schimb, s-au jucat pur si simplu cu site-urile comunitatii albaneze, stoparea publicarii minciunilor proliferate de acestea pe retea devenind obiectivul lor numarul unu. Crna Ruka nu este chiar un grup nou in domeniul razboiului virtual. Ei mai au in portofoliu modificarea primei pagini a ziarului croat Vjesnik, publicatie ce avea aproximativ 600.000 de cititori pe Internet. Drept raspuns, hackerii croati au modificat, la randul lor, doua site-uri sarbesti. Pentru a nu ramane cu un pas in urma, Crna Ruka a mai lovit o data, atacand unul dintre cei mai mari furnizori de servicii Internet din Croatia, Multilink. Dupa aceasta, micul razboi virtual dintre Croatia si Serbia a luat sfarsit.
Totusi, razboiul computerizat nu inseamna numai modificarea, in semn de protest, a paginilor din site-urile de pe web. Exista cazuri in care, cu ajutorul Internetului s-au transferat fraudulos sume de milioane de dolari. Sunt situatii in care o intreaga regiune poate fi lasata fara electricitate prin cateva apasari de taste. Infrastructura moderna, mai ales cea occidentala, se bazeaza exclusiv pe gestionarea computerizata a tuturor proceselor industriale. Cum este anormal sa creezi o retea locala fara sa o conectezi la o retea mai intinsa, pentru a beneficia de avantajele oferite de tehnica moderna, exista mereu riscul ca in lantul de computere sa existe o fisura de securitate. Vorbind de securitate, trebuie reamintit faptul ca nici un sistem din lume nu ofera o securitate de suta la suta a datelor, existand mereu riscul unor atacuri din afara.
In aceste conditii, un agresor virtual poate produce mai mult rau decat zece bombardamente. Atacul virtual este greu de stopat si se bazeaza, in marea majoritate a cazurilor, pe luarea prin surprindere a „victimei”. Sunt putine locuri unde serverele sunt pazite continuu de oameni. Acolo, hackerul poate distruge in voie, daca reuseste sa penetreze pana la ultimul fisier existent pe server. Desi poate parea neverosimil ca un intrus sa aiba acces total pe computere secrete, faptul este cat se poate de real, de multe ori NASA, Pentagonul si CIA cazand victime atacurilor virtuale, venite si din partea hackerilor romani. Intrebati cum e posibil sa accesezi documente ultrasecrete, hackerii raspund invariabil: „Mare filozofie nu este…”. Trebuie doar o pregatire temeinica si un pic de noroc. Hackerii ar putea deveni niste soldati virtuali foarte eficienti, iar razboiul prin computere si retele, unul extrem de eficace.
In fapt, orice informatie digitala este vulnerabila. De aici si ingrijorarea crescuta a comunitatii internationale, in special a SUA (atacata de peste un miliard de ori pe an), in privinta securitatii si prevenirii agresiunilor prin retea.
Dar la razboi ca la razboi, iar NATO ar trebui sa ia in serios amenintarile sarbilor. Mai ales ca prin partile balcanice ale Europei sunt multi oameni indeajuns de bine pregatiti ca sa doboare marile sisteme computerizate americane.
Din cauza ca cei mai multi reprezentanti ai presei au fost expulzati din zona de razboi, foarte multa lume apeleaza la Internet pentru a afla cat mai multe stiri de ultima ora despre conflict. Bineinteles ca marile agentii de presa si canalele de televiziune cu traditie prezinta pe larg agresiunea NATO impotriva sarbilor, o nota aparte avand BBC, care relateaza pe web evenimentele intr-un stil inconfundabil. Ca un minus, trebuie spus ca postul tv CNN a prezentat ostentativ imagini cu refugiati albanezi sub ninsoare, pe cand in zona nu a mai nins de o buna bucata de timp. Exista si site-uri ale sarbilor si albanezilor, care sunt de fapt cele mai interesante. Cele sarbesti sunt bine construite si prezinta o multime de informatii, fiind demn de remarcat cat de bine sunt intretinute pe timp de razboi. Paginile personale ale sarbilor din intreaga lume vin in sprijinul celor ale guvernului. Exista o campanie de solidarizare cu cauza poporului sarb, prin preluarea si punerea pe un site a unei imagini cu o tinta si cu textul „We are all targets”. Site-urile trateaza in special problema regiunii Kosovo, istoria acestei provincii sarbe si ofera documente, unele inedite, asupra istoriei conflictului din Kosovo. Sunt prezentate poze socante privind executiile din timpul escaladarii conflictului.
Cum era si normal, aceleasi poze sunt comentate intr-un fel de sarbi si intr-altul, de albanezi. Prezenta gruparii albaneze pe Internet nu este la fel de remarcabila ca si cea sarbeasca si, de multe ori, paginile incarcate sunt in albaneza, lucru ce le face ininteligibile pentru marea majoritate a oamenilor.
In timp ce bombardamentele asupra Iugoslaviei continuau, Internetul devenea un loc de intalnire intre napastuiti (deopotriva sarbi si albanezi) si ceilalti oameni, prin intermediul serverelor de IRC. Canalul #serbia era mai plin ca oricand, putandu-se astfel comunica in direct cu cei aflati la Belgrad sau pe teritoriul Iugoslaviei.
Site-uri ce trateaza conflictul
din Kosovo:
iugoslave
https://www.serbia-info.com
https://www.kosovo.net
https://www.inet.co.yu
albaneze
https://www.kosova.com
https://www.albanian.com
Radu Lazar
