Potrivit unei analize The Conversation, orice rachetă lansată accidental sau orice calcul greșit făcut sub presiune de un militar rus pot avea consecințe dezastruoase, pe care nimeni nu le dorește.

Îngrijorarea privind intențiile Rusiei este la un nivel mai ridicat în statele de est ale NATO, decât în ​​cele din vest. Pe 15 martie, premierii Poloniei, Sloveniei și Republicii Cehe au riscat, mergând cu trenul în Ucraina pentru a se întâlni la Kiev cu președintele Volodimir Zelenski.

Acele țări se confruntă cu riscul de a deveni următoarea țintă, dacă expansionismul rus continuă. Declarațiile lui Putin par să amenințe statele Baltice, în încercarea de restabilire a dominației Rusiei asupra altor națiuni vecine, pierdută odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice. Aceste state au minorități semnificative de etnici ruși și s-au confruntat cu tulburări în ultimii câțiva ani.

O simplă provocare poate duce la o luptă care escaladează rapid

Potențialul de escaladare crește dacă se iau în considerare acțiunile soldaților, tot mai debusolați și înspăimântați. O simplă provocare, peste granița altei țări, sau un subofițer care poate înțelege greșit o anumită situație și ia, sub impulsul momentului, o măsură agresivă, ar putea duce la o luptă care escaladează rapid, subliniază The Conversation.

Zelenski a cerut în mod repetat o „zonă de interdicție aeriană” asupra Ucrainei. Dar liderii NATO au concluzionat că acest lucru poate duce la o confruntare militară directă între Rusia și forțele NATO și apoi la o escaladare rapidă. Același lucru pare să se aplice și pentru o altă solicitare a lui Zelenski – furnizarea de avioane, pentru a ajuta forțele aeriene ucrainene.

Dacă NATO ar furniza direct aeronave Ucrainei, Rusia ar putea foarte bine să acuze că acesta este armament ofensiv, și nu defensiv, și să ia măsuri pentru a opri furnizarea de avioane. Acest lucru poate implica lovituri asupra aerodromurilor unde se află avioanele, de exemplu, în Polonia.

Se poate ca Zelenski să fi cerut o zonă de excludere aeriană tocmai pentru că știe că ar fi imposibil, permițându-i astfel să înceapă să se îndepărteze de ideea intrării țării sale în NATO. Acest lucru i-ar putea oferi spațiul de negociere pentru a încheia un acord cu Rusia.

Articolul 5 nu garantează că toate statele NATO vor trimite forțe armate

Aderarea la NATO permite unei națiuni să invoce articolul 5 din Tratatul Atlanticului de Nord pentru a cere sprijin celorlalți membri ai Alianței. Acest articol a fost folosit o singură dată în istoria NATO, de către SUA, în urma atacurilor din 11 septembrie 2001. Dar articolul 5 nu garantează că toate celelalte state NATO vor trimite forțe armate pentru a respinge un atac, ci doar că acțiunea militară este o opțiune care poate fi inclusă ca parte a principiului de „apărare colectivă”.

S-ar putea ca unele țări NATO, aflate mai departe de zona de conflict, să fie reticente în a trimite forțe de luptă, chiar și în cazul în care articolul 5 este activate. Există, de asemenea, întrebarea dacă liderii politici ai NATO ar fi dispuși să efectueze atacuri pe teritoriul Rusiei, lucru care ar reprezenta o intensificare semnificativă a conflictului și ar prezenta riscul ca Rusia să răspundă, prin folosirea armelor nucleare sau chimice.

Până acum, Putin nu a fost descurajat de NATO. În schimb, el a amenințat alianța cu „consecințe pe care nu le-ați văzut niciodată în istorie”, subliniază sursa citată.