The Financial Times: ”Războiul sfânt” al Kremlinului împotriva Ucrainei
Și totuși, în esență, acesta e modul în care Biserica Ortodoxă Rusă (BOR) și șeful ei, patriarhul Kirill al Moscovei, înfățișează invazia rusă din Ucraina. Patriarhul Kirill a ținut personal slujbe pentru soldații ruși care luptă pe front pentru – după cum s-a exprimat el – „adevărata independență” a Rusiei și a repetat versiunea Kremlinului conform căreia Moscova luptă pentru a se apăra de niște inamici externi păcătoși; preoții dizidenți sunt denunțați. Acest comportament nu numai că demonstrează că statul și biserica au ajuns să fie bine întrețesute în Rusia lui Putin, ci este important și pentru a înțelege motivele Moscovei de a invada Ucraina – și cât de mare crede ea că e miza aflată în joc.
Deși în mod formal nu face parte din el, BOR a devenit un pilon de facto al regimului autocrat al lui Putin. După ce a fost reprimată decenii sub comunism, BOR și-a format o relație ciudată cu succesorii spionilor sovietici care cândva o persecutau. Și, la schimb, a fost răsplătită din belșug cu privilegii pentru vârful ierarhiei clericale și prin construcția de noi biserici, se arată în editorialul The Financial Times.
Relația merge mai departe de simpla susținere a faptelor și vorbelor Kremlinului. Rolul revendicat de BOR, de apărătoare a valorilor „tradiționale” împotriva Vestului decadent, constituie o tulpină virală esențială a tipului de naționalism rusesc practicat de Putin. Printre sponsorii bogați ai BOR se numără mai mulți „oligarhi ortodocși” și descendenți ai rușilor Albi [monarhiști – n.trad.] fugiți în străinătate după revoluția din 1917.
Conducerea BOR a consimțit la crearea de către Putin a unei ideologii care contopește respectul pentru Rusia țaristă, trecutul ortodox și venerația pentru victoria sovietică asupra fascismului în cel de-al doilea război mondial. Simbolul perfect al acestei ideologii este Catedrala Principală a Forțelor Armate Ruse, situată la 65 kilometri vest de Moscova și inaugurată în 2020.
”Operațiunea militară specială” din Ucraina este una sfântă
Această linie de gândire prezintă și „operațiunea militară specială” din Ucraina drept sfântă, întrucât ea are printre obiective și recucerirea Kievului, locul de naștere al ortodoxiei în secolul 10, atunci când creștinismul a fost adus în Rusia Kieveană. Rusia a controlat biserica ortodoxă din Ucraina până în 2019, când aceasta s-a separat de patriarhia de la Moscova, devenind Biserica Ortodoxă Ucraineană independentă. Ea a fost recunoscută de liderul spiritual al bisericii ortodoxe orientale, patriarhul ecumenic Bartolomeu de Constantinopol. Războiul urmărește și vindecarea acelei schisme – considerate de Moscova o manevră orchestrată de SUA cu scopul de a submina ortodoxia și viziunea lui Putin de a-i uni pe rușii din afara granițelor Rusiei în cadrul unei „lumi ruse”.
Dar, tot așa cum îmbrățișarea ursului cu care armata lui Putin i-a abordat pe ucraineni va avea efectul contrar de a ridica între cele două popoare un zid pe durata mai multor generații, și bisericile ortodoxe de la Moscova și Kiev sunt împinse de război tot mai departe una de alta. O majoritate a parohiilor ortodoxe din Ucraina a optat să-i rămână loială lui Kirill chiar și după 2019 – cam 12.000, adică vreo treime din totalul parohiilor controlate de Moscova. În prezent, mulți dintre clericii loiali Moscovei din Ucraina nu-l mai includ pe Kirill în rugăciunile lor. Sute de preoți ucraineni care în mod formal încă mai sunt supuși ai BOR au cerut ca Kirill să fie judecat pentru binecuvântarea războiului de către o rareori convocată instanță bisericească.
Lordul Rowan Williams, fost Arhiepiscop de Canterbury, care a vizitat săptămâna trecută Ucraina împreună cu alți lideri religioși, a declarat că există „argumente solide” pentru expulzarea BOR din Consiliul Mondial al Bisericilor – cu excepția cazului în care Kirill ar condamna uciderea membrilor „propriei turme”. Chiar dacă există argumente morale în favoarea unei asemenea măsuri, e improbabil ca ea să schimbe planurile Kremlinului. Din contră, ar putea alimenta și mai mult mentalitatea de asediat a Moscovei – și ideea cum că ar fi angajată într-un război religios pentru apărarea virtuții.
