Din studiile pe care le-am vă­zut până acum, România e ţa­ra din Europa cu cel mai mic in­dice al încrederii generaliza­te, de doar 10%, faţă de 67%, cât are prima ţară din listă. Altfel spus, Ro­mânia e ţara în care oamenii au cea mai mare ne­încredere unii în alţii; practic, din zece oameni care sunt în jurul tău, despre nouă crezi că fac, sau că nu ar ezita să facă, ceva care e împotriva intereselor tale: angajaţii despre angaja­tori, clienţii despre furnizori, contribuabilii despre funcţionarii statului etc. Prin urmare, toată lumea îşi ia măsuri preventive de apărare şi, nu de puţine ori, se şi răzbu­nă pe „agresori“. Asta e uşor de înţe­les, e una dintre trăsăturile umane ancestrale.

Ce e specific României şi zilelor noas­tre, însă, e răzbunarea anticipa­tivă: te răzbuni pe cineva nu pentru că ţi-a făcut ceva, ci pentru că eşti convins că, dacă ar avea ocazia, ar face-o! Cam cum făceau, până de curând, mulţi candidaţi care primeau o ofertă neinteresantă din partea angajatorului şi, în loc să refuze politicos („vă mulţumesc pentru ofertă, însă nu cred că e cea mai avantajoasă pentru mine…“), nu pierdeau ocazia să îl şi pedepsească pe „inamic“: „Vai, dar mă faceţi să râd, sunteţi firmă cu pre­tenţii, cred că şi pizzeria din colţ mi‑ar fi făcut o ofertă mai bună…“ Dacă nu o zicea chiar cu aceste cuvinte, atunci se putea citi clar pe chipul şi pe zâmbetul candi­da­tului. Câţi manageri şi antrepre­nori nu au trecut prin asta în Româ­nia şi câţi dintre ei nu au visat la mo­mentul în care să se răzbune pentru umilinţele prin care au trecut? Ei bine, momentul acela a venit! Şi, fără îndoială, ăs­ta e abia începutul. Unii dintre ei o recunosc deschis – şi chiar cu satisfacţie -, alţii doar în discuţiile private, iar unii o fac chiar împotriva voinţei lor, fără ca măcar să-şi dea seama. Cât timp legea ce­rerii şi ofertei va fi principalul „arbitru“ de pe piaţa muncii, fie ea din România, fie de aiurea, lucrurile se vor întâmpla la fel, cu o perfectă ciclicitate. Unii vor uita foarte repede această lecţie, când vor reveni „la putere“, alţii o vor ţine minte toată viaţa şi vor trage ceva învăţăminte. Oricum, din poziţia mea privilegiată de observator, vă pot spune că e un spectacol pe cinste…

George Butunoiu, managing partner, George Butunoiu SRL