Răzvan Macici este cel mai cunoscut vinificator român în afară. Are la CV 18 ani de muncă în Africa de Sud, la Nederburg, cea mai renumită cramă de pe continentul african. Acum face naveta între Africa şi Murfatlar.
În ţară este concediul meu de odihnă. Practic, eu sunt permanent la crama Nederburg, dar îmi găsesc timp să vin şi în România. Mă ajută faptul că sunt două sezoane diferite. În Africa de Sud se recoltează în ianuarie-februarie. în timp ce în România, recoltatul are loc în sept-octombrie, climatic am posibilitatea să o fac. Deocamdată e ok, mă descurc.
Cum aţi ajuns în Africa de Sud?
La începutul anilor 90 lucram la Vinexport ca vinificator. Compania cumpăra vin din Africa de Sud, în special vin alb vărsat. Aşa s-a creat o relaţie de afaceri între firma românească şi Africa de Sud. Urmarea a fost că s-a oferit posibilitatea unui vinificator român să meargă acolo la un stagiu de pregătire. Eu cred foarte mult în locul potrivit, momentul potrivit. Anul 1994 a fost un an magic pentru Africa de Sud. S-a ieşit din sistemul de apartheid, Nelson Mandela a devenit preşedinte şi ţara s-a deschis dintr-odată către lume. Primul vinificator din România care a ajuns aici prin 1970, a fost doctorul Laszlo (fostul director de la Valea Călugărească), o personalitate foarte cunoscută şi care a făcut foarte mult bine industriei vinului de acolo. După el, până la mine nu a mai fost niciun vinificator român în Afrca de Sud. Este un pic de pionierat oricum.
A fost grea trecerea de la România la Africa de Sud?
Nu mi-a fost greu pentru că eram tânăr şi este o ţară aşa de frumoasă încât, chiar dacă e prea departe, sunt oameni foarte primitori care m-au făcut să mă simt ca acasă. Eram tinerel, nu mi-a fost foarte greu să mă adaptez. Sigur, lipsea familia, îmi lipseau foarte multe. Sunam acasă şi le ziceam alor mei, uite în Africa n-au mâncarea aia, mă plângeam de tot felul de lucruri. Eu minimizez efortul ăsta de adaptare, dar cine şi-a părăsit ţara şi şi-a luat lumea în cap, nu contează în Africa de Sud sau oriunde altundeva, poate să fie mărturie că îţi trebuie nervi tari. Începuturile sunt grele.