Este imposibil sa gandesti doar in principii economia romaneasca. De ce? Sa ne intoarcem in anul 2000, atunci cand Banca Nationala a cerut si a obtinut in instanta lichidarea Bancii Internationale a Religiilor (BIR). Motivul a fost ca BIR se afla in incetare de plati. Cel putin la nivel de principii lucrurile erau in regula. BIR nu avea pe atunci o faima prea buna pe piata bancara. Emitea certificate de depozit pentru populatie cu dobanzi mai mari decat orice alta banca respectabila. Doar ca au trecut doi ani de la lichidarea BIR si Comisia de abuzuri a Camerei Deputatilor a scos la lumina un raport. In primul rand, rapoartele parlamentare nu au aproape niciodata vreun efect practic. In al doilea rand, exista numeroase situatii in care documentele au fost construite parca special pentru a lovi adversarii politici. Si totusi, raportul este o lectura extrem de instructiva. Citirea lui te trezeste din reveria principiilor economice si te trimite catre sforariile care exista de multe ori in economia si politica reala.
Despre ce este vorba? Raportul acuza o serie de inalti functionari publici, unii dintre ei aflati si acum in functii, ca ar fi premeditat caderea BIR. Pe scurt, in varianta Comisiei, lucrurile s-ar fi desfasurat in felul urmator. In aprilie 2000, Posta Romana ar fi dorit sa preia 50 la suta din capitalul bancii pe care sa o transforme intr-un „fief liberal”. Miscarea nu a reusit si de atunci au inceput sa apara necazurile. Viceguvernatorul Ghizari a cerut Patriarhiei sa-si retraga conturile (motivand ca BIR are probleme), Sebastian Vladescu (PNL) a facut acelasi lucru cu firmele cu capital de stat. Loteria Nationala si-a retras depozitele. Persoanele fizice au inceput si ele sa se agite la ghiseele bancii, iar BNR a instituit supravegherea speciala refuzand sa acorde vreun imprumut. In numai cinci luni ale anului 2000, lichiditatea BIR scazuse de la 1.000 la 166 miliarde lei. In fine, la jumatatea anului 2000, justitia declara falimentul bancii si numeste lichidator societatea „Reconversie si valorificare active”. Acum incep sa se vada legaturile. Paul Vitelaru, fost presedinte al Tribunalului Bucuresti are o fiica. Fiica lui este fina lui Flavius Baia, pe atunci secretar de stat la Ministerul Justitiei. Baia este finul lui Valeriu Stoica, fost ministru al justitiei. La randul lor, actionarii firmei lichidatoare, Arin Stanescu si Calin Zamfirescu au fost colegi de grupa la facultate cu Valeriu Stoica.
Desigur, se poate invoca faptul ca asupra raportului planeaza o umbra a fostului presedinte de la BIR, Ion Popescu. Daca insa tragem linie si adunam ajungem la urmatoarele cifre: Fondul de garantare a platit aproximativ 2.000 miliarde lei, iar lichidatorul a cheltuit 263 miliarde lei, din care 151 numai cu salarii si bonusuri. Despre recuperarea creantelor nu se spune aproape nimic. Cazul BIR arata, inca o data, ca in economia romaneasca nimic nu se pierde, totul se transforma. Depinde insa de cine trage sforile.