Sectorul privat resimte influenţa crizei într-un mod imediat şi concret. Bugetelor de vånzări revizuite şi măsurilor de reducere a costurilor li se adaugă scăderea dramatică a apetitului băncilor pentru creditare. Dificultăţile sunt deja aici, iar sosirea lor bruscă a luat nu puţine companii – şi nu puţini antreprenori – pe nepregătite. Soluţii există. Dar pentru a le găsi, trebuie început prin a privi realitatea în faţă, aşa cum arată ea în noiembrie 2008.

În timp ce prognozele oficiale descriu o lume în care criza este un concept abstract, care li se întåmplă altora, în timp ce campania electorală ia avånt fără să se ocupe prea mult cu temele economice, firmele private resimt deja consecinţele crizei. Nu mai vorbim doar despre imobiliare sau de construcţii. În discuţiile noastre zilnice cu întreprinzători şi companii, auzim din ce în ce mai des aceleaşi veşti proaste, dar concrete: scăderea activităţii în producţie industrială, revizuirea bugetelor de vånzări în servicii, amånarea planurilor de investiţii. Şi, cel mai des menţionat şi cel mai important, dificultăţi majore în obţinerea finanţării.

Restrångerea creditării se translatează în dificultăţi imediate pentru firmele private. Desigur, există companii pregătite din timp pentru un scenariu pesimist pentru 2009. Există însă şi cele care au dificultăţi în a-şi prelungi chiar şi liniile de credit existente. Firme construite cu dedicaţie şi ingeniozitate de echipe demne de toată admiraţia şi care ar fi prosperat în continuare în condiţii cåt de cåt normale sunt expuse unui viitor nesigur. În spatele uşilor închise, în consilii de administraţie, se discută în jurul problemei „ieşirii din iarnă“.

Astfel de discuţii nu ajung pe prima pagină a ziarelor, dar acest lucru nu le face mai puţin concrete. Uneori, soluţia va fi renegocierea împrumuturilor cu băncile, împreună cu un program riguros de restructurare. Alteori, va fi nevoie de un partener din afara firmei. Chiar dacă partenerii din Austria care voiau să cumpere firma acum un an nu mai răspund la telefon, pentru companii cu un model de afaceri solid şi o echipă managerială capabilă există încă investitori. Ei sunt acum fondurile de investiţii: miliarde de euro din bugetele fondurilor sunt alocate investiţiilor în Europa Centrală şi de Est.

Mai rămåne ca fondurile şi acţionarii să ajungă la un acord referitor la preţul de tranzacţionare al firmelor. Cåtă vreme ambele părţi vor privi realitatea în faţă, acest lucru este posibil. Preţurile din vara lui 2007 nu mai sunt actuale, mai ales cånd nevoia de finanţare este clară şi imediată. În acelaşi timp, afacerile solide, construite cu multă trudă de oameni capabili, au preţul lor chiar şi în vremuri de criză.

Ovidiu Petreacă este partener al BAC Investment Banking