«România se află într-un moment foarte dificil și nu avem motive să fim optimiști», a spus consilierul prezidențial pe probleme de afaceri europene, Leonard Orban, fost comisar european, amintind că în urma ultimei evaluări a Comisiei Europene, (CE) de la finalul lunii aprilie, s-a constatat că rata de absorbție pe politica de coeziune este de numai 3,2% (sumele aprobate și plătite de Bruxelles).
De altfel, nu mai este un secret că România mai are mult de învățat în ceea ce privește atragerea și utilizarea eficientă a finanțării europene nerambursabile. Dacă ținem seama numai de gradul de absorbție anunțat de autoritățile de la București și care prezintă o realitate mai roz decât cea văzută de la Bruxelles (care se raporteză la plățile aprobate de CE, și nu la cele aprobate la nivel național), ne dăm seama că România va rata șansa de a se dezvolta utilizând banii europeni. O soluție pentru a mai reduce din pierdere este realocarea anumitor sume prinse în bugetul pentru 2007-2013, între programele operaționale.
Realocarea și lupta între miniștri
Într-un scurt interviu publicat recent în revista Capital, Aura Răducu, coordonator de programe la Direcția Generală pentru Politică Regională a CE, declara că trebuie analizată oportunitatea realocării fondurilor. „Dacă nu sunt proiecte mari de infrastructură, în care să se cheltuiască mare parte din bani, atât Programul Operațional Regional (POR), cât și Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice (POS CCE) pot absorbi o mare parte din bani“, spunea aceasta. Reprezentanta CE preciza că la această metodă au apelat aproape toate statele membre, care spre sfârșitul perioadei de programare au realocat fondurile între programe.
De aceeași părere este și Leonard Orban, care susține că realocarea fondurilor UE între diferitele programe operaționale este o problemă ce trebuie discutată nu mai târziu de a doua parte a acestui an, deoarece decizia presupune un anumit timp atât la nivelul instituțiilor românești, cât și la nivelul CE. (Bruxelles-ul analizează o astfel de cerere între trei și șase luni).
„De exemplu, pe anumite programe, cum ar fi POR, fondurile sunt insuficiente și s-ar putea cheltui semnificativ mai mulți bani, în schimb în cadrul altor programe este practic imposibil să consumăm toate fondurile alocate României. Va fi extrem de dificil, fiindcă nimeni nu o să vrea să renunțe la bani, dar trebuie să avem o abordare realistă“, este de părere fostul membru al CE.
Autoritățile inițiază demersul
Această idee pare să se fi conturat și pentru cei implicați în coordonarea fondurilor structurale și de coeziune. Astfel, în următoarea perioadă, Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS), împreună cu autorităţile de management pentru programele operaţionale finanţate din instrumente structurale, va realiza o analiză de fond privind necesitatea unor realocări de fonduri între programe, pentru a valorifica cât mai bine resursele disponibile, dar fără a afecta major obiectivele şi indicatorii aprobați de CE pentru aceste programe.
Reprezentanții ACIS ne-au răspuns că, deocamdată, nu se pot preciza programele care vor fi afectate de realocări şi cu atât mai puţin sumele care vor fi redistribuite, dar trebuie reţinut faptul că deciziile care se vor lua vor trebui extrem de bine argumentate din punct de vedere strategic şi al indicatorilor de impact, pentru a putea iniţia dialogul cu CE. Însă, prin prisma anvergurii impactului pe care criza economică şi financiară sau diverşi factori socio-economici l-au avut în mediul economic şi social, dar şi a proiecţiei, până la sfârşitul perioadei de programare, a evoluţiei indicatorilor stabiliţi, autorităţile responsabile vor analiza necesitatea de a revizui unele ţinte la nivelul Cadrului Strategic Naţional de Referinţă şi al programelor operaţionale.
Eventualele realocări între programe trebuie să fie temeinic justificate prin prisma obiectivelor şi indicatorilor aprobaţi pentru fiecare program şi a strategiei prevăzute pentru implementare. În funcţie de anvergura modificărilor şi de implicaţiile financiare aferente, procedurile de modificare necesită discuţii preliminare cu CE, prezentarea spre aprobare/informare în comitetele de monitorizare ale programelor afectate şi transmiterea oficială la CE pentru analiză şi aprobare.
Conform ACIS, transferul de sume de la domenii de intervenţie/axe prioritare/programe care nu au dovedit, până în acest moment, performanţe deosebite către alte domenii mai performante reprezintă unul dintre criteriile de analiză şi prioritizare, însă nu este un motiv suficient pentru acceptarea modificărilor de către CE, elementul cel mai important fiind necesitatea şi impactul modificărilor asupra obiectivelor şi strategiei.
Cum stăm
Din informațiile ACIS, cele mai multe proiecte au fost depuse în cadrul Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU), peste 10.100 de proiecte, locul doi fiind ocupat de POS CCE, cu circa 8.500 de proiecte, iar pe a treia poziție s-a situat POR cu 7.700 de proiecte. Când vine însă vorba de contracte semnate, cele mai multe, peste 2.000, sunt cele destinate resurselor umane, 1.700 vor contribui la creșterea competitivității, iar peste 1.350 sunt cele pentru dezvoltarea regională. Situația finală este dată de plățile făcute de autoritățile de management: 3,33 de miliarde de lei (808,5 milioane de euro) în cadrul POR, 2,67 miliarde de lei (648,5 milioane de euro) pentru proiectele de resurse umane și 1,4 miliarde de lei (338 de milioane de euro) pentru POS CCE.
Ce spune mediul de afaceri
La polul opus se află Programul Operațional Sectorial Transport (POS T), care a avut și cel mai mic grad de absorbție, de numai 2,59%, în cadrul acestuia fiind depuse doar 80 de proiecte, din care 41 au primit decizie de finanțare. Valoarea totală a plăților nu a depășit 486 de milioane de lei (118 milioane de euro).
Laurențiu Dinu, country manager al companiei de consultanță Accreo România, spune că argumente de tipul alocăm fonduri către măsurile care „merg bine“ nu pot fi considerate serioase.
„Acest „merg bine“ ar trebui apreciat doar la momentul la care avem măcar indicatori ai impactului utilizării acestor fonduri la nivelul economiei reale. România pare a fi însă doar în era cantitativă, în care prioritatea autorităților pare a fi aceea de a cheltui fonduri, fără a fi interesate de impactul acestei alocări“, susține Dinu. În opinia acestuia, monitorizarea absorbției trebuie să fie un exercițiu permanent din perspectiva autorităților, care să cuprindă în analiză nu doar dimensiunea cantitativă, adică gradul de absorbție, ci mai ales dimensiunea calitativă, respectiv impactul utilizării fondurilor sau „return on investment“. „Dacă din perspectiva unui actor privat „return on investment“ este imediat cuantificabil utilizând indicatori financiari, uneori în cazul analizei publice pot exista considerente precum asigurarea bunurilor publice sau rațiuni de interes general (scăderea gradului de poluare sau construirea de infrastructuri publice), care pot oferi argumente suficiente pentru implementarea unor proiecte a căror punere în operă nu ar fi susținută de piață“, afirmă Laurențiu Dinu.
Cristian Pârvan, secretar general al Asociației Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), spune că este târziu pentru a se mai lua o astfel de decizie. „Tehnic este posibil, dar dacă ne apucăm acum să realocăm fondurile, prin birocrația noastră ajungem în 2013. Problema este că, dacă se iau banii de la transporturi și se dau la resurse umane, unde lucrurile au mers mai bine, ce facem? Rămânem fără drumuri? Cine își asumă această decizie?“, se întreabă acesta.
„Putem vorbi de realocări de fonduri doar cu luarea în calcul a mecanismelor existente de implementare a programelor operaționale. Pentru perioada rămasă din perspectiva financiară 2007-2013, singura opţiune realistă pare a fi aceea de a menține mecanismele actuale, luând măsuri ca ele să opereze cât mai eficient posibil“, ne-a spus Daniela Nemoianu, executive partner al KPMG în România. Nemoianu a identificat o altă soluție care ar putea preveni reducerea fondurilor europene alocate României ca urmare a absorbției limitate.
„În opinia noastră ar fi benefică susţinerea în faţa Comisiei Europene a posibilităţii de a trata perioadele 2007-2013 şi 2014-2020 ca un interval unitar de programare a Cadrului Strategic Național de Referință. Aceasta ar permite luarea unor decizii de alocări suplimentare încă din perioada 2007-2013, pentru domenii cu potenţial mare de absorbţie, fără riscuri privind dezechilibre în cadrul strategiilor sectoriale“, spune reprezentanta KPMG.