Recenzia unei distopii moscovite. Cum poate deveni un metrou un refugiu al umanității

Trilogia de cărți „Metro”, scrisă de Dmitri Gluhoski și publicată în România de Editura Paladin, prezintă capitala Rusiei, sau mai bine spus ce a mai rămas din orașul cunoscut precum „a treia Romă”, după un război nuclear.

Microuniversul prezentat în această variantă alternativă a Moscovei poate fi numit atât coșmar cât și „tărâm fantasmagoric minunat și original”, după cum scria revista germană Der Spiegel.

Ideea cărții este următoarea: „La douăzeci de ani după ce al Treilea Război Mondial a șters omenirea de pe fața pământului, lumea e un cimitir uriaș din care se hrănește rugina. Încercând să se ferească de radiațiile bombelor atomice, supraviețuitorii ai rasei umane se târăsc prin tunelurile metroului din Moscova. Artiom însă refuză să creadă că lumea e cu adevărat pustie. Și dacă, totuși, nu sunt singuri?”

Dmitri Gluhoski reușește să arate cum un metrou poate deveni un refugiu al umanității iar oamenii, lipsiți de libertate și frumusețea naturii, prizonieri ai propriilor decizii. Chiar dacă trilogia este sumbră, aceasta transmite că omul poate trece prin orice, renăscând din propria cenușă în timp ce luptă pentru lucruri neprețuite precum plăcerea de a vedea cerul.

O pictură nihilistă a naturii umane

Artiom, centrul gravitațional al narațiunii, este atât personaj principal cât și ghid pentru cititori, în timp ce parcurg imperiul de rugină al lui Gluhoski.

La început, personajul este caracterizat prin naivitate și dorință de eroism însă aceste trăsături trec printr-o schimbare continuă în timp ce se confruntă cu o societate post apocaliptică în care fiecare luptă pentru propria agendă.

În timp ce câteva suflete naive încă mai cred în miracole, printre care și Artiom, Gluhoski dă un verdict clar: indiferent de context, omul rămâne cel mai mare pericol pentru umanitate. Faptul că Artiom nu este singurul vizionar îl salvează de la a deveni un Sisif modern iar lumina de la capătul tunelului (de metrou) pare a fi mai mult decât o simplă iluzie.

Chiar dacă lectura poate fi dificilă de parcurs, din cauza momentelor sumbre, textul este picurat cu diferite scene de umor atipic și momente de adrenalină care vor lipi ochii cititorului de pagini.