În urmă cu doar câțiva ani, marea necunoscută pentru economiile din lumea dezvoltată era ce le așteaptă pe teritoriul dobânzilor negative.
Vor fi nimicite profiturile băncilor? Vor fi distruse economiile oamenilor cumpătaţi cu cheltuielile? Este efortul inutil pentru că inflaţia pur şi simplu nu mai poate decola? Se va transforma boomul economic într-o stagnare de durată? A venit pandemia şi a dat peste cap întreaga paradigmă, marile necunoscute devenind cât de jos se pot duce economiile, cât de mult se poate îndatora un guvern, în ce fel se vor schimba lanţurile de aprovizionate, dacă va rezista globalizarea şi cât de tranzitorie este o inflaţie care acum refuză să încetinească. Şi se va termina vreodată pandemia?
Banca Mondială: Perioadă de „incertitudine excepţională”
Între timp, Rusia a atacat Ucraina, transformând tot ceea ce era rău în mai rău. Economiile lumii au în faţă ceea ce Banca Mondială descrie a fi „incertitudine excepţională“. Dacă în urmă cu un an revenirea economică surprindea pe toată lumea, instituţiile de prognoză economică grăbindu-se să-şi ajusteze în sus previziunile, acum toată lumea se întrece în a reduce în sens negative proiecţiile. Aşa au făcut Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială pentru economia lumii.
Economistul şef al BM, Carmen Reinhart, a avertizat că nu exclude noi ajustări în jos. Riscurile sunt mari şi incertitudinea este „excepţională“. Ea a menţionat „o serie de perturbări cauzate de carantinările din China“, unde guvernul duce o politică de COVID zero, de eliminare totală, şi se pare că cu orice preţ, a coronavirusului care produce boala, şi impactul pe care îl are asupra preţurilor alimentelor războiul dus de Rusia în Ucraina.
FMI calculează periodic un indicator al incertitudinii globale, iar ce arată acum acesta nu este de bine. Incertitudinile au atins niveluri fără precedent atunci când au început să apară primele valuri ale pandemiei, dar apoi au dat înapoi. Însă indicatorul a reînceput să crească în primul trimestru al acestui an, ajungând la cote apropiate de cele atinse după atacurile teroriste din SUA şi 11 septembrie 2011 şi după votul din 2016 prin care Marea Britanie a ales să iasă din Uniunea Europeană.
Autorii calculului spun că nivelul atins acum este la jumătate din cel înregistrat în timpul pandemiei, probabil pentru că aceasta este un eveniment global, şi nu unul perceput ca local, cum este invadarea Ucrainei de către Rusia. Însă indicele poate creşte mai departe. Oricât de mult s-ar duce în sus şi chiar dacă rămâne la actualul nivel, incertitudinea poate acţiona ca frână pentru creşterea economiei globale, notează FMI.
Războiul nu este deloc ceva regional
Efectele sale se simt până departe deoarece şi Ucraina şi Rusia sunt exportatori de cereale de top, iar Rusia influenţează piaţa globală a energiei. Şocurile războiului au ajuns până în Nepal, un stat mic din Himalaya care este dependent de importuri pentru orice în afară de apă. Nu doar războiul creează incertitudine. Inflaţia, spre exemplu, este la cote record în SUA şi în alte părţi.
Un american de 40 de ani n-a mai cunoscut vreodată la el în ţară creşteri de preţuri atât de rapide cum sunt cele de acum. Iar ceea ce face inflaţia de temut este tocmai incertitudinea pe care o creează, arată Bloomberg, potrivit Mediafax.
Cât vor mai continua scumpirile? Se vor mai micşora preţurile vreodată? Pot ţine pasul cu inflaţia majorările salariale?
Până în urmă cu câteva luni cele mai multe dintre marile bănci centrale păreau sigure că ştiu când inflaţia va atinge vârful de creştere, asigurând că factorii care produc scumpirile sunt trecători. Dar toate s-au înşelat.
Băncile centrale din Europa de Est, mai mici, au dat startul creşterilor de dobânzi pentru a potoli inflaţia mai devreme decât oricine şi tot degeaba.
Dobânzile au decolat, ceea ce creează o nouă incertitudine: până unde vor urca dobânzile şi cu ce preţ? Dobânzile mari înseamnă credit mai scump, dar şi o frână pentru creşterea economică. Rezerva Federală americană a pornit şi ea pe calea creşterilor de dobânzi şi a trimis semnale că va acţiona agresiv în lunile care urmează. Însă Banca Centrală Europeană doar aşteaptă, fără a spune clar dacă şi când va urma dobânzile – încă o incertitudine.
Războiul dă energie nouă inflaţiei
Preşedinta BCE Christine Lagarde a semnalizat că deocamdată se teme să nu dezancoreze aşteptările privind inflaţia. Adică să nu strice dramul de certitudine care există în privinţa traiectoriei inflaţiei. Pentru mult timp, una din marile probleme pentru BCE a fost cum să învie inflaţia. Acum aceasta este cât se poate de vie şi loveşte, dar nu cumva va amorţi din nou după ce trece criza? Scumpirile obligă băncile centrale să retragă stimulentele cu care au ţinut în viaţă economiile şi bugetele guvernamentale timp de mai bine de un deceniu.
În perioada de boom economic, analiştii aveau probleme în a prescrie soluţia ideală pentru retragerea acestor stimulente şi normalizarea politicii monetare pentru că nu ştiau cât de puternic va fi sevrajul pe pieţe şi cum vor reacţiona economiile la dobânzile mai mari. Acum nu au decât să urmărească ce bancă centrală a ales cea mai sigură cale prin aceste vremuri pline de incertitudine.
Nesiguranţa nu se rezumă doar la economie. Alegerile pentru preşedintele Franţei sperie Europa. În primul tur, Emmanuel Macron a fost urmărit îndeaproape de extremista de dreapta Marine Le Pen, iar extremeştii în general au obţinut rezultate foarte bune. Ce se întâmplă cu Franţa, una dintre cele mai mari şi mai puternice economii europene? Vor aduce francezii la putere ceea ce ar fi un Trump european? Ungurii i-au dat putere aproape deplină Trump-ului lor, Viktor Orban, un admirator al lui Putin care-şi atacă şi el vecinii, dar doar cum poate, adică financiar.