Anul 2008 nu a debutat sub bune auspicii din punctul de vedere al dinamicii economice la nivel global. Situaţia încordată de pe pieţele financiare, justificată de semnele importante de furtună venite din SUA, creează îngrijorări faţă de o potenţială recesiune în perioada ce vine.

Pe lângă realitatea oferită de datele macroeconomice şi de prognozele econometrice bazate pe acestea, care arată o încetinire a creşterii globale şi accentuarea unei serii importante de dezechilibre, percepţia privind probabilitatea unei recesiuni globale este vitală. În economie, ca şi în alte ştiinţe sociale, aşteptările pot juca un rol major, prin generarea unor profeţii care ajung să se împlinească.

O anchetă globală efectuată de institutul german IFO la începutul anului, în rândul a peste o mie de experţi din 90 de ţări, atestă faptul că aşteptările referitoare la mersul economiei mondiale pentru următorul semestru sunt pesimiste. Pe de altă parte, prognozele oficiale din România se menţin optimiste, anticipând o continuare a creşterii economice, cu o medie de 5% anual pe termen mediu. Poate România să conteze pe o perioadă de avânt economic într-un context global defavorabil, ori o încetinire sau chiar prăbuşire economică este iminentă?

Indicatorul de Sentiment Economic pe care Comisia Europeană îl determină pe baza percepţiei mediului de afaceri şi a pieţei de consum la nivelul zonei euro şi UE confirmă contextul nefavorabil al economiei europene. Panta descendentă a acestui indicator compozit a început la jumătatea anului 2007 şi tinde să coboare sub media pe termen lung în lunile următoare.

Perspectivele cele mai sumbre sunt în sectorul serviciilor, dar şi în industrie şi construcţii. Există şi o evoluţie pozitivă, oarecum paradoxală, privind întărirea încrederii în sectorul serviciilor financiare, ceea ce sugerează că probabilitatea unei crize în UE este mai scăzută decât de cealaltă parte a Atlanticului.

În ceea ce priveşte România, deşi se observă o uşoară înrăutăţire a aşteptărilor privind evoluţia economiei, se poate vorbi, încă, de un optimism moderat. Concluzia ar fi că nu este cazul să ne pripim şi să fim convinşi că nimic nu poate merge bine în perioada următoare. Povestea celor trei purceluşi este grăitoare pentru situaţia actuală. Dacă ştim că lupul cel rău ne pândeşte din afară, nu este momentul să stăm cu mâinile în sân, ci să încercăm să clădim cu sârg şi cumpătare, pentru a fi la adăpost.

Acest efort este greu de făcut într-un an electoral. Dar speranţa ar fi că am ajuns la acel grad de maturitate care să ne permită să înţelegem că a gândi populist nu este sustenabil, nici măcar politic.

Dragoş Pîslaru este director la Grupul de Economie Aplicată, Divizia de Strategie şi Consultanţă.

Capital – Editia nr.12, data 26 martie 2008