tactica a fost aplicata cu succes de PSD in ultimii ani: profitand de slabiciunile financiare si de oportunismul multor „caini de paza ai democratie romanesti”, partidul de guvernamant, prin institutiile si societatile pe care le controleaza, a aruncat cu publicitate in mass-media. Astfel, s-a creat o presa dependenta de pusculita guvernamentala, iar PSD si-a cumparat o buna parte din linistea pe care si-o dorea. Potrivit estimarilor Capital, in anul 2003 publicitatea de stat (campanii derulate de ministere si agentiile guvernamentale, societati nationale aflate in subordinea unor ministere etc.) nu a depasit 4% din volumul brut de publicitate cheltuit in Romania (calculat pe tarife lista). Procentajul este mic comparativ cu bugetele clientilor comerciali, dar este decisiv pentru supravietuirea multor produse media. Cu cat ziarul este mai slab pozitionat pe piata de publicitate comerciala (fara tiraje si audiente auditate), cu atat este mai dependent de publicitatea de stat.Conform monitorizarilor Alfa Cont, in primul semestru al acestui an, 30 de institutii (ministere, companii nationale) au cheltuit in presa scrisa (centrala si locala) si pe televiziune un volum brut de publicitate de 4,7 milioane de euro (rate-card). In perioada amintita, 17 publicatii centrale au atras un volum de 1,8 milioane euro si cinci statii TV au beneficiat de un volum brut de 2,3 milioane euro. Cel mai important in aceasta afacere nu este atat volumul, cat modul cum sunt distribuite bugetele publicitatii de stat. Cu cateva exceptii (APAPS, AVAB, recent infiintatul AVAS, Loteria Romana) in care sunt implicate agentii ce presteaza servicii de planificare si cumparare de media, in majoritatea cazurilor distributia bugetelor se face prin negociere directa intre clientul de stat si media. Criteriul care sta la baza contractelor pare sa fie: „Nu scrieti de noi, nu dati in noi, scrieti de bine!” Topul ziarelor cu cele mai mari volume de publicitate de la stat nu coincide cu topul de tiraj, audienta, notorietate. Asta arata ca distributia publicitatii se face pe baza de interese.Pana la inchiderea editiei nu am primit raspunsuri din partea Ministerul Economiei si Comertului, in subordinea caruia se afla companii cheltuitoare de publicitate, despre bugetul de comunicare/publicitate pe anul 2003 si 2004 si obiectivele acestor campanii. Ioana Avadani, directoarea Centrului pentru Jurnalism Independent, considera ca, dincolo de impactul economic, „astfel de distributii arbitrare transmit urmatorul mesaj: este OK sa folosesti banii publici intr-o maniera lipsita de transparenta si dupa bunul plac, este in regula sa utilizezi bani publici pentru a asigura promovarea unor interese personale, de grup sau partinice, este acceptabil sa utilizezi resursele publice pentru a aservi sau hartui presa. Acest impact de mentalitate este, pe termen lung, poate chiar mai daunator decat tratamentul discriminatoriu aplicat unei companii de presa sau alteia”. Monitorizarea Alfa Cont arata doar varful aisbergului, adica machetele de presa si timpii de antena cu inscrisul „publicitate”. In unele ziare abunda articole publicitare platite care nu poarta marca „P” si nu apar in monitorizarile independente. De exemplu, ziarul Adevarul are inclusa pe lista de tarife mentiunea „articol publicitar fara P” (6.050 euro). Ce impact au astfel de articole asupra cititorilor? „Lipsa marcii „P” il face pe cititor sa creada ca se afla in fata unui articol de informatie, spune Ioana Avadani. Recurgand la astfel de trucuri, ziarele isi transfera credibilitatea asupra unui alt produs, fie ca e companie sau minister”.Publicitatea de stat, distribuita preferential, nu reprezinta decat o mana de oase otravite aruncata in cusca presei.