Universităţile de stat au devenit suportul pe care proliferează tot mai mult învăţământul cu plată. Din totalul studenţilor înscrişi la licenţă, master, doctorat, în 2009, mai mult de jumătate plătesc taxe.
Deşi numărul plătitorilor este mai mare decât al celor finanţaţi de stat de 1,19 ori, taxele strânse sunt de 2,1 mai mici decât alocările de la buget primite de universităţi. Majoritatea banilor se duc pe salarii. Culmea este că normele din învăţământul superior au scăzut de la 45.000 la 43.000.
„Teoretic, valoarea taxelor nu ar trebui să fie mai mică decât sumele alocate de stat, dar lupta pentru atragerea studenţilor este mare“, apreciază Ion Ciucă, director al Direcţiei Finanţare Învăţământ Superior din cadrul Ministerului Educaţiei. Nici studenţi cu taxă nu ar trebui să existe la facultăţile de stat, deoarece ministerul stabileşte cifrele de şcolarizare în funcţie de indicatori precişi. „Când face evaluarea facultăţilor, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior trebuie să le spună cât pot şcolariza, pe programele autorizate. În speţă, pe cele de la Învăţământul la Distanţă. Acolo este surplusul. Probabil că au nişte date, dar nu vor să le facă publice“, declară Ion Ciucă. Reprezentanţii ARACIS se apără. „Noi propunem cifra recomandată de şcolarizare!“, susţin aceştia. Rectorii profită de lacunele sistemului şi solicită locuri cu taxă, iar ministerul le aprobă, pe considerent că aceştia respectă cerinţele impuse de ARACIS.
624.654 este numărul studenţilor (bugetaţi şi cu plată) din universităţile de stat în 2009
765 mil. euro, venituri de la buget şi din taxe
681 mil. euro, cheltuieli cu salariile
3.160 lei Cost mediu anual per student, profil economic
Statul subvenţionează, practic, şi studenţii cu taxă din universităţile bugetate, iar numărul celor care îşi plătesc locul este şi de şapte ori mai mare decât al studenţilor care studiază pe locuri finanţate explicit şi transparent de Guvern.
Să fie numai o întâmplare că universităţile de stat ai căror rectori sunt printre cei mai bogaţi ori mai controversaţi din pricina managementului au totodată şi cei mai mulţi studenţi cu taxă? Ori este doar o ilustrare a zicalei potrivit căreia banul la ban trage?
Fapt este că în facultăţile de stat sunt înregistraţi mai mulţi studenţi plătitori de taxă decât cei finanţaţi anual de la buget de către Ministerul Educaţiei Cercetării şi Inovaţiei (MECI). Anul acesta, au fost înscrişi 284.616 de studenţi pe locurile bugetate de stat. În aceleaşi universităţi de stat – pentru care MECI a considerat că aceasta este cifra optimă, date fiind capacitatea instituţională, dotările, profesorii etc. – au mai încăput, totuşi, 340.038 de studenţi, dar cu taxă. Distribuirea lor nu s-a făcut în mod uniform şi nici criterii privind stabilirea unui anumit cuantum pe facultate nu au existat.
În rândul universităţilor cu cei mai mulţi studenţi plătitori de taxe se remarcă Universitatea Maritimă din Constanţa, al cărui rector, Cornel Panait, se clasează printre oamenii de afaceri prosperi, graţie firmelor de care se ocupă în paralel cu activitatea academică. În acest an, universitatea Maritimă are de 7,2 ori mai mulţi studenţi cu plată decât cei subvenţionaţi de la stat. Prosperă femeie de afaceri, Lizica Mihuţ de la Universitatea „Aurel Vlaicu“ din Arad, aflată, de asemenea, în topul rectorilor bugetari cu cele mai mari averi, are de 6,5 ori mai mulţi studenţi cu plată. SNSPA, universitate al cărui rector se află în fruntea topului, are 2.245 de studenţi fără taxă şi 10.430 cu taxă, adică de 4,6 ori mai mulţi (anul trecut, raportul era şi mai mare, de 1:7,8). De 4,4 ori mai mulţi studenţi cu plată are şi Universitatea din Piteşti, ai cărei profesori pichetau ministerul astă-toamnă, cerând să se ancheteze activitatea rectorului Gheorghe Barbu şi reclamând fraude de 13 milioane de euro, rezultate din contracte de lucrări, achiziţii şi închirieri ilegale. Sunt numai câteva exemple. Şi lista este lungă.
Statul este cel care face să înflorească afacerea locurilor cu taxă de studii
Dincolo de corelaţiile – care pot fi suspectate de subiectivism – dintre averile rectorilor şi controversele din jurul persoanelor lor, există date precise care demonstrează că statul încurajează tacit practici abuzive. O universitate nu poate avea mai mulţi studenţi decât cei aprobaţi prin cifra de şcolarizare, dar MECI acceptă, practic, un număr dublu în universităţile sale. Ion Ciucă, şeful direcţiei Finanţarea învăţământului superior din MECI, spune că este unica modalitate prin care universităţile îşi pot asigura întreţinerea şi se pot dota.
O analiză sumară a destinaţiei veniturilor din taxele plătite de studenţi arată că, în foarte multe universităţi, majoritatea banilor se duc pe salariile profesorilor. Culmea este că statul alocă mai mulţi bani pentru salariile profesorilor, deşi subvenţionează mult mai puţini studenţi. „Numărul mare de studenţi cu taxă este o consecinţă a proliferării învăţământului la distanţă“, ne explică Ion Ciucă. Ne luminăm! Profesorii, adică, sunt plătiţi pentru o activitate în care nu văd studenţii la faţă nici măcar la examene. Mai are rost să discutăm despre calitatea acestui gen de învăţământ agreat doar pentru că este o excelentă sursă de venituri?! Rost are, pentru că MECI tocmai a pus la zid universităţile particulare pentru astfel de practici. Dar în timp ce ministerul este foarte atent cu numărul de locuri şi condiţiile pe care trebuie să le respecte universităţile particulare, în curtea sa permite rectorilor să stabilească, după bunul plac, locurile cu taxă, după care se spală pe mâini, declinându-şi orice responsabilitate şi dând vina pe ARACIS (Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior) care trebuie să stabilească, pentru fiecare universitate, capacitatea de şcolarizare. Cum însă ARACIS evaluează facultăţile având în vedere doar cifrele de şcolarizare fixate pentru învăţământul bugetat, rectorii profită de împrejurări şi bagă în mapa ministrului învăţământului cifrele cu taxă stabilite, vezi Doamne, prin decizia Senatului. „MECI nu le poate respinge, pentru că nu are nicio bază“, ne spune Ion Ciucă. Şi uite aşa, pe băncile facultăţilor de stat sporeşte bunăstarea cu banii din taxe. Învăţământul de stat, dacă ne uităm la banii investiţi şi câştigurile realizate de unii rectori sau profesori, a devenit cea mai profitabilă afacere din ultimii de 20 ani.
Taxele studenţilor de la universităţile de stat
340.038 este, în 2009, numărul studenţilor admişi pe locuri cu taxă la universităţile de stat. În 2008, numărul lor era de 361.116.
682 mil. de lei au fost, în 2008, cheltuielile de personal acoperite din veniturile proprii ale universităţilor de stat.
890 mil. de lei au fost, în 2008, veniturile proprii realizate de universităţile de stat din taxe de studii şi diverse activităţi proprii.
Finanţările ministerului pentru universităţile de stat
284.616 este numărul studenţilor pentru care MECI asigură finanţare de la buget în 2009. În 2008, numărul lor era de 289.132.
1,9 mld. de lei a fost, în 2008, alocarea MECI, ca finanţare de bază, pentru studenţii admişi pe locurile fără taxă.
1,8 mld. de lei au fost, în 2008, cheltuielile de personal acoperite din alocaţii bugetare.
DETALII:
Citeşte şi Cei mai bogaţi rectori: salarii mici la catedră, averi totale impresionante.
Descarcă aici Situaţia studenţilor din universităţile de stat în anul 2008.
Descarcă aici Situaţia studenţilor din universităţile de stat în anul 2009.
Descarcă aici Situaţia veniturilor şi cheltuielilor în universităţile de stat în anul 2008.
