Din ce în ce mai mulţi români „uită“ să-şi achite ratele la bancă sau facturile de telefonie ori de utilităţi, iar tot mai multe companii câştigă bani buni din recuperarea acestor datorii.
Prima firmă de recuperare a debitelor a apărut, în România, în anul 2000 şi îi aparţinea unui cetăţean arab. Star Collection Agency se ocupa la început numai de colectarea datoriilor neachitate de clienţii Orange, patronul ei deţinând acţiuni la respectiva companie de telefonie mobilă. Încetul cu încetul, pe piaţă au apărut atât companii autohtone, fondate în general fie de avocaţi, fie de foşti angajaţi ai departamentelor de recuperare din bănci şi firme de telecomunicaţii, cât şi filiale ale unor agenţii de recuperare occidentale.
„Am lucrat la Star Collection un an, după care, în urma unor neînţelegeri, am decis să plec şi mi-am făcut propria firmă. La început a fost foarte greu, piaţa nu era pregătită încă, aşa că a trebuit să mă bazez pe doi-trei clienţi. După vreo jumătate de an, însă, campania de marketing a dat roade şi am reuşit să atrag clienţi importanţi, cum ar fi Telemobil (furnizorul serviciului Zapp)“, povesteşte directorul agenţiei Huge Collection, Mihai Georgescu. Între timp, el a pierdut contractul cu cei de la Telemobil în favoarea firmei fondate de un fost angajat al furnizorului de telefonie mobilă.
Lucian Bagia, general manager al GCA, îşi aduce şi el aminte că, în 2000, a lucrat pentru câteva operaţiuni de achiziţii de creanţe ale Băncii Albina, moment în care a sesizat potenţialul pieţei. „La începutul lui 2002, am înfiinţat firma şi am avut, încă de la început, clienţi din domeniul bancar şi din cel al serviciilor“, afirmă el.
Însă, adevărata explozie în domeniu a avut loc în ultimul an. „În 2006 erau cam şapte-opt agenţii, iar acum cred că sunt douăzeci numai în Bucureşti“, descrie dezvoltarea vertiginoasă a domeniului Cătălin Neagu, directorul general al companiei de colectare de debite Top Factoring.
Profiturile vin din comision
B
oomul se poate explica destul de uşor. În primul rând, atât creşterea fără precedent a împrumuturilor, cât şi numărul utilizatorilor de telefonie mobilă (peste 20 de milioane de sim-uri active în prezent) au dus, în mod logic, la creşterea numărului de restanţieri. Pe de altă parte, tot mai multe companii mari au decis să externalizeze departamentele care se ocupau de relaţia cu debitorii.
În general, agenţiile de recuperare funcţionează pe baza aceluiaşi principiu: nu primesc niciun onorariu de la clienţi, ci doar un comision din suma recuperată. Acesta variază, în funcţie de vechimea datoriei şi de alte considerente (mărimea debitului, locaţia debitorului, persoana debitorului etc.). În general, este cuprins între 2% şi 30%.
În ultima perioadă, firmele de profil au început să ofere un serviciu foarte răspândit în Occident, respectiv să cumpere creanţe. Ele achită titularului un anumit procentaj din valoarea datoriei şi apoi, dacă reuşesc să o recupereze, păstrează toţi banii. „Pentru aşa ceva, ai însă nevoie de un investitor puternic şi dispus să rişte, pentru că, deşi poţi câştiga mulţi bani, poţi să şi pierzi sume importante“, explică Mihai Georgescu. Deşi ofertele companiilor din domeniu vorbesc de achitarea a 10 până la 90 la sută din valoarea creanţei, Cătălin Neagu afirmă că „preţul plătit nu depăşeşte 30% din aceasta şi este stabilit după o analiză atentă a dosarului“.
Una dintre cele mai mari probleme a colectorilor de debite este este legată de legislaţia din domeniu. „Este un punct sensibil. În România, legislaţia privind recuperarea de creanţe nu este deloc aspră, ci, dimpotrivă, are portiţe prin care debitorii scapă de forţa coercitivă a statului şi activează în continuare printre comercianţi, păgubindu-i. Sperăm, totuşi, că legiuitorul va avea în vedere aceste carenţe şi va dezvolta un sistem mai bun“, spune Ramona Kolcze, de la agenţia Kolcze, Iliuţă şi Asociaţii.
Se cere un corp al recuperatorilor
În opinia lui Lucian Bagia, legislaţia specifică nu trebuie inventată, existând modele pragmatice în alte ţări din UE, Canada ori SUA. „Trebuie reglementate drepturile societăţilor de colectare şi ale debitorilor şi ar trebui înfiinţate corpurile executorilor societăţilor de colectare, pe baze identice cu cele ale corpului executorilor bancari şi pe baza aceleiaşi raţiuni: numărul insuficient de executori judecătoreşti“, afirmă acesta.
Nici ultimele modificări legislative în ceea ce priveşte actele normative care reglementează falimentul şi protecţia datelor personale nu îi mulţumesc pe recuperatori. „Viitorul nu arată prea bine, având în vedere că răspunderea personală în cazul companiilor cu debite poate fi angajată mult mai greu, iar Registrul Comerţului nu mai pune la dispoziţie adresa, CNP-ul, seria şi numărul de buletin ale reprezentanţilor societăţilor comerciale, date esenţiale în activitatea noastră“, spune Mihai Georgescu. El este nemulţumit şi că a fost obligat de autorităţi să scoată din baza de date cu datornici de pe site-ul listaneagră.ro toate persoanele fizice.
«Dacă în anul 2006 erau active cam şapte-opt agenţii de colectare a debitelor, acum cred că sunt douăzeci numai în Bucureşti.»
Cătălin Neagu, director general Top Factoring
Cel mai vânat debitor are 27 de credite
Portret Cei care nu plătesc au motive diverse şi cer abordări diverse. Din păcate, procedura este rareori personalizată şi mulţi debitori reuşesc să scape basma curată.
Datornicii sunt foarte diferiţi, de la caz la caz, şi trebuie abordaţi în funcţie de personalitate, de pregătire şi, mai ales, de natura debitului. „Sunt oameni care nu plătesc pentru că au probleme financiare, unii sunt neglijenţi, alţii o fac din reavoinţă, în timp ce unii sunt pur şi simplu supăraţi pe cel căruia nu vor să-i returneze datoria“, spune Mihai Georgescu, directorul agenţiei de recuperare Huge Consulting. Oricum, el a ajuns la concluzia că foarte important este contactul direct şi deschiderea către negociere.
„Într-adevăr, într-un fel acţionezi dacă ai de-a face cu o companie cunoscută şi respectată în piaţă şi într-alt fel dacă datornicul se dovedeşte pur şi simplu răuvoitor“, confirmă directorul general al companiei de colectare de debite Top Factoring, Cătălin Neagu.
Cel mai adesea, recuperatorii iau contact cu persoane fizice, ele reprezentând cam 95% din debitori. „Am avut o situaţie în care o femeie cu şapte copii avea o datorie de 300 de lei. Am cerut clientului permisiunea de a abandona procedura de recuperare“, afirmă Neagu. De cealaltă parte, rău-platnicii care au cu ce achita, dar pur şi simplu nu vor s-o facă, beneficiază de un tratament ceva mai fără mănuşi.
Recorduri greu de egalat
Debitorii diferă mult şi în funcţie de tipul de datorie pe care au acumulat-o. Cei provenind de la bănci au strâns deja mai multe rate neachitate şi e posibil ca valoarea creanţei să fie mare, în timp ce aceia care nu şi-au plătit contravaloarea convorbirilor telefonice sau factura la energie electrică au rămas între timp fără acces la respectivul serviciu şi, astfel, pagubele create sunt mai mici.
După cum arată Şerban Epure, directorul general al Biroului de Credit, există adevăraţi recordmeni: un român are 27 de credite (nu toate restante) cu datorii totale de 70.000 de lei, iar altul are 16 restanţe curente, în valoare totală de 21.000 de lei. Cele mai mari restanţe curente raportate sunt de 252.000 de lei la creditele în moneda naţională, 79.000, la cele în euro şi 76.000, la cele în dolari. „Ce am vrea acum ar fi să cooptăm în sistem şi agenţiile de recuperare, având în vedere că sunt cazuri în care datoria le-a fost predată şi, deoarece a fost externalizată, nu mai apare în baza de date a băncii, deşi este în continuare neachitată“, explică Şerban Epure.
Vin datornicii la creditele ipotecare
Procedura standard de recuperare variază şi ea. În cazul creditelor restante, aceasta este destul de complicată: datornicul este notificat mai întâi de bancă, apoi, în cazul restanţelor de trei rate consecutive, este anunţată societatea de asigurări la care este asigurat împrumutul. Aceasta achită datoria către bancă şi apoi trimite propria notificare către client. Dacă acesta nu plăteşte în termen de 45 de zile, este angajată o companie specializată. De aici înainte, lucrurile merg la fel, că e vorba de debite la bănci sau societăţi de leasing, la companii de telecomunicaţii sau la societăţi de utilităţi publice: agenţia de recuperare trimite o notificare sau îl contactează telefonic pe datornic. Dacă acesta nu poate fi convins nici în acest mod, urmează, cel puţin teoretic, acţionarea în justiţie a debitorului.
„Eu unul am rămas în mod intenţionat dator la câteva companii pentru a verifica modul în care acţionează agenţiile de colectare a creanţelor“, povesteşte Mihai Georgescu. „Vă pot spune că, dacă te ţii tare pe poziţii, nu păţeşti nimic. Cel mai probabil, redactează un raport de client insolvabil şi astfel îşi explică eşecul. Din păcate, multe firme din domeniu se mulţumesc să lucreze ca nişte call-center-uri şi atât“, afirmă el.
Piaţa recuperărilor de creanţe va trăi momente inedite în curând, cred specialiştii. În primul rând, este foarte posibil ca acei care vor semna mai multe contracte de pensie privată obligatorie să fie forţaţi să achite comisionul plătit inutil de societăţile de pensii agenţilor.
„În plus, dacă ne uităm la ce s-a întâmplat pe alte pieţe din regiune, prin 2010-2012, ne aşteptăm la o explozie în ceea ce priveşte neplata creditelor ipotecare. În acel moment, se va ajunge probabil la executări silite şi multe imobile vor fi vândute la preţuri mai mici decât cele de pe piaţă“, spune Cătălin Neagu.
«Am vrea să cooptăm în sistem şi agenţiile de recuperare. Când datoria le-a fost predată, ea nu mai apare în baza de date a băncii, deşi este tot neachitată.»
Şerban Epure, director general Biroul de Credit
