Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal, avertizează că simpla reducere a cheltuielilor nu va rezolva deficitul bugetar. În opinia sa, o abordare mai complexă este necesară pentru a ajunge la un deficit de 3% din PIB.
Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal, atrage atenția asupra provocărilor economice cu care se confruntă România. El subliniază importanța unei abordări echilibrate în procesul de ajustare a deficitului bugetar.
Deficitul bugetar, o provocare majoră
Într-o declarație făcută luni la evenimentul organizat de Financial Intelligence, Daniel Dăianu a subliniat că reducerea deficitului bugetar de la 7-8% la 3% nu poate fi realizată prin simpla tăiere a cheltuielilor.
„Nu poţi să ai o consolidare bugetară care înseamnă că, de la un deficit între 7 şi 8%, ca să nu spun 8%, un deficit pe cash, să-l aduci la reperul de 3% din PIB. De fapt, ca să cresc spaţiul fiscal trebuie să te duci către 2% din PIB, având în vedere şi presiunile pe buget care vor creşte în anii viitori.
Gândiţi-vă şi dumneavoastră: înseamnă 5% din Produsul Intern Brut consolidare fiscal-bugetară”, a explicat el.
Dăianu a evidențiat că România se confruntă cu presiuni financiare care se vor intensifica în anii următori. El a mai adăugat că:
„A crede că poţi să faci numai pe partea de cheltuieli este o inepţie. N-ai cum.”
Conform analizei sale, bugetul României are venituri extrem de scăzute, ceea ce complică orice încercare de a face ajustări fără a afecta grav economia.
Convergența economică și problemele structurale
Dăianu a remarcat că România a realizat o convergență economică semnificativă față de media Uniunii Europene. PIB-ul pe cap de locuitor, ajustat la paritatea puterii de cumpărare, se află la aproximativ 80% din media europeană. Această convergență s-a datorat, în mare parte, investițiilor publice și private din ultimele două decenii.
Totuși, a subliniat că economia românească se confruntă cu probleme structurale persistente, specificând că „marea problemă a noastră este că ne confruntăm cu un sindrom al deficitelor gemene”.
„Să ne uităm la bugetul României cât de firav este, cu cele mai joase venituri. Trebuie să judeci contextul şi să vezi lucrurile cum se leagă. România a realizat convergenţă economică substanţială în raport cu media din Uniunea Europeană. PIB-ul pe locuitor, la paritatea puterii de cumpărare este aproximativ 80% din media Uniunii Europene.
În largă măsură, această convergenţă s-a datorat investiţiilor publice şi private, dacă ne uităm la media acestora în ultimii 20 de ani. Economia are în continuare probleme structurale. Sigur că toate economiile au probleme structurale, dar vorbind în termeni genetici nu este lămuritor. Marea problemă a noastră este că ne confruntăm cu un sindrom al deficitelor gemene şi cu un dezechilibru major al balanţei comerciale”, a explicat președintele Consiliului Fiscal.
Datoria publică, un factor de stabilitate
Referitor la datoria publică, Dăianu a afirmat că aceasta se află încă la un nivel rezonabil, de aproximativ 50% din PIB.
„Ţara are o datorie publică încă rezonabilă şi în acest cluster de opt state care au intrat sub incidenţa procedurii de deficit excesiv, noi avem o situaţie bună. Împreună cu Polonia şi Sovacia, avem sub 60%. Noi avem în jur de 50% din PIB. Este o datorie publică menţionată şi de agenţiile de rating şi e foarte bine că fac aşa (…) În ceea ce priveşte, însă, deficitele bugetare, în 2024 probabil vom avea cel mai înalt deficit, pentru că vom avea şi impactul complet al reformei sistemului de pensii şi sunt şi alte presiuni (…)
Nu se poate fără consolidare fiscal-bugetară, care nu înseamnă să mai tai câteva cheltuieli aici, altele acolo… Nu merge asta (…) Am spus şi în discuţiile cu agenţiile de rating şi chiar cu unii experţi de la Comisie că, în 3-4 ani, nu poate fi realizată consolidarea bugetară, pentru că am zdruncina foarte tare economia şi n-ar suporta asemenea şocuri”, ceea ce implică o abordare mai complexă decât simpla reducere a cheltuielilor.
Termenul de ajustare, o strategie rațională
În ceea ce privește intențiile Guvernului de a negocia cu Comisia Europeană un termen de șapte ani pentru ajustarea deficitului, Dăianu consideră că acest interval este „rațional”.
„Acesta e orizontul cu care ar dori Guvernul României să opereze această consolidare”, a afirmat el. Dăianu a explicat că, având în vedere dificultățile sociale și economice, un termen mai lung este preferabil.
El a detaliat că „sunt două trasee, potrivit noului cadru de guvernanţă fiscală”, iar un termen de șapte ani este necesar pentru a evita provocarea unor șocuri economice severe.
De asemenea, Dăianu a menționat sindromul deficitelor gemene, cu un deficit bugetar semnificativ și un deficit de cont curent ridicat. România se află în situația neplăcută de a avea un deficit de cont curent de aproximativ 8% din PIB, ceea ce reprezintă o provocare majoră.
„Acesta e orizontul cu care ar dori Guvernul României să opereze această consolidare. Sunt două trasee, potrivit noului cadru de guvernanţă fiscală, unul de patru ani şi unul de şapte ani pentru ţările care au de realizat un asemenea proces atât de anevoios.
Eu cred că e mai raţional, având în vedere rezistenţa din societate, durerile care vor fi provocate, nevoia de a nu produce şocuri. Nu sunt şocuri care să te reanime, când scoţi un om aproape înecat. Trebuie să operezi cu mare grijă, dar trebuie să faci ceva. Nu se poate numai pe partea de cheltuieli. Acum intervine ceva care nu se discută aproape deloc. Ce înseamnă sindromul deficitelor gemene? Ai un deficit bugetar mare şi un deficit de cont curent mare.
Suntem singura ţară dintre cele opt care are un deficit de cont curent, anul acesta, în jur de 8% din PIB. E foarte mult. Numai Slovacia mai are un deficit în jur 1,6% din PIB, în 2023. Aproape toate celelalte ţări au o balanţă echilibrată sau surplusuri. Ungaria, Polonia au sigur surplus mic, Polonia, surplus de 1,6%… Păi, de la 1,6 surplus, la deficit de 7-8% e cale foarte lungă.
Şi unii spun că dacă ar fi finanţat prin investiţii străine directe. Investiţiile străine directe intră în măsurarea deficitului de cont curent, dar asigură sustenabilitate şi pe termen mai lung pot să creeze un risc, pentru că la un moment dat fluxul de dividende, adică plecările de profituri, s-ar putea să copleşească investiţiile noi”, a concluzionat Daniel Dăianu.