Pe de altă parte, prevederilor mai drastice ale noului Cod al muncii li s-au adăugat și agresivitatea sporită a inspecțiilor de muncă. Din informațiile noastre, numărul și rigurozitatea inspecțiilor de muncă a crescut în ultima perioadă. Creșterea numărului de contracte de muncă înregistrate și, implicit, a numărului de contribuabili la sistemul asigurărilor sociale este o veste bună, ținând cont de faptul că România se confruntă cu un deficit structural semnificativ între numărul contribuabililor la sistemul de asigurări sociale și beneficiarii acestuia, iar, în ultimii trei ani, România a pierdut nu mai puțin de 700.000 de salariați cu contracte de muncă.
Însă reforma începută prin adoptarea noului Cod al muncii trebuie dusă mai departe. Flexibilizarea raporturilor de muncă trebuie să meargă mână în mână cu un nou regim fiscal al muncii, unul care să stimuleze crearea de noi locuri de muncă și să nu discrimineze în mod negativ munca în raport cu capitalul sau proprietatea. Reforma în acest domeniu a fost începută la sfârșitul anului trecut, când s-a decis introducerea declarației unice privind contribuțiile sociale.
Nu trebuie uitată nici decizia de plafonare din 2011 a bazelor de calcul pentru contribuțiile de asigurări sociale. Ar trebui însă avută în vedere și reducerea acestui plafon, în așa fel încât mai mulți angajați să beneficieze de această măsură, ceea ce ar determina creșterea numărului de raporturi de muncă încheiate cu forme legale. Mai mult, un beneficiu suplimentar l-ar reprezenta introducerea unui plafon și în cazul contribuției de asigurări sociale de sănătate.
Aceste măsuri ar reprezenta, în definitiv, reducerea costurilor cu forța de muncă, iar economiile astfel realizate de către companii ar putea fi folosite pentru investiții. În România, avem unul dintre cele mai ridicate niveluri ale contribuțiilor pentru asigurări sociale din Europa, povara fiscală suportată atât de angajator, cât și de angajat fiind foarte mare (44,9% din venitul brut). În schimb, gradul de colectare a acestor contributii sociale este unul redus, ceea ce înseamnă că povara fiscală, și așa mare, cade disproporționat în sarcina contribuabililor onești, care, pe lângă prelevările de taxe și contribuții către stat, trebuie să facă față și concurenței fiscale neloiale.
Toate măsurile discutate mai sus ar avea un efect benefic asupra mediului de afaceri și asupra economiei implicit, iar dintre toate, reducerea nivelului contribuțiilor sociale ar putea constitui acel stimul fiscal atât de necesar pentru ieșirea convingătoare din recesiune și revenirea la un ritm de creștere mai apropiat de celelalte state din Uniunea Europeană.
Mihaela Mitroi este partener, Consultanță Fiscală, PwC România
