Guvernul a adoptat o Ordonanță (ce să-i faci, altă urgență…) prin care se dau bani șomerilor care se angajează.
Subiectul și impactul acestei ordonanțe nu este de interes major, dar nu am văzut comentarii critice așa că voi schița eu câteva. În primul rând, motivul pentru care guvernul legiferează așa ceva este aparent un mister. Rata șomajului este în declin, am ajuns cam la nivelul anilor nefericitului boom economic. Pentru persoanele adulte (25-74 ani) rata șomajului este la 5%, adică destul de aproape de rata naturală a șomajului. Șomajul care se înregistrează acum în România are cauze structurale, nu este unul ciclic. Să menționăm și că firmele se plâng că nu găsesc forță de muncă și că salariile au crescut în ultimul an cu circa 10%. Deci pentru ce dă guvernul ajutoare sociale de urgență pentru… „reforma pieței muncii“, așa cum am văzut un titlu de presă? În al doilea rând, nu este aiurea să (1) oferi protecție socială (venit minim garantat ș.a.), să (2) pui biruri mari antreprenorilor care creează locuri de muncă și pe urmă să (3) acorzi încă o tură de ajutoare celor care au căzut pradă hazardului moral și au rămas în capcana sărăciei creată tocmai prin măsurile 1 + 2? Oricum, indiferent ce ajutoare dă guvernul, acesta nu poate să creeze locuri de muncă, asta e clar. Nu vi se pare ridicol să acorzi o „primă de activare de 500 de lei șomerilor care se încadrează pe 3 luni de zile“? Cu ce schimbă asta calculul de eficiență pe care și-l face fiecare persoană când se angajează? Mi se pare mai degrabă o rețetă de risipit banii publici; șomerul X se va angaja poate câteva luni pentru a lua banii după care va spune adio slujbei… sperând poate la o nouă primă de activare, din partea următorului guvern tehnocrat.
Senzația mea este că această ordonanță nu are treabă cu piața muncii, ci cu fondurile europene. Piața muncii este doar terenul de bombardament ales mai mult sau mai puțin întâmplător, scopul este de fapt acela de fabrica și arunca bombe – o activitate foarte rentabilă de când s-a inventat statul. De fapt, se și spune că banii pentru primele acestea vor fi parțial suportați din fonduri europene, parte a pachetului anti-sărăcie. Dar cred că ordonanța este cu bătaie mai lungă de atât. Vedeți dumneavoastră, au tot fost și vor mai fi multe zeci de milioane de euro care se vor cheltuie pe programe de stimulare angajării, pe antreprenoriat etc. Cei care fac proiecte europene trebuie să-și atingă grupul țintă, să justifice cheltuirea banului; să spună, de exemplu, că au angajat 700 de persoane, din care minim 50% blonde, din care minim 30% cu cercei rotunzi, din care minim 70% fără studii superioare, din care minim 15% din cutare regiune defavorizată. Și problema este, economiști dumneavoastră, că în țara asta nu se mai angajează nici naiba – după cum vă ziceam la început. Și atunci „proiectanții“ și baronii fondurilor europene sunt în pom. Și ca să nu fie în pom, iată că le sare statul în ajutor și le mai dă un șut în spate, convingător, celor care musai-musai trebuie să se angajeze, ca să aibă lumea ce raporta pe proiect, ca să absorbim și noi banii europenei, în fine, ca toată lumea să-și ia salariul ăla gras și să plece pe urmă în vacanță fericită.
Tura asta. Și vă mai sunăm noi pe urmă. Fiindcă oricum problema pieței muncii nu se va rezolva cu această ordonanță. Și nici apetitul pentru fonduri europene nu va fi săturat.
Textul integral poate fi citit pe logec.ro
Bogdan Glăvan
profesor de economie, autorul site-ului bogdanglavan.ro