Reevaluarea cladirilor, a constructiilor speciale si a terenurilor a impins departamentele financiar-contabile ale firmelor intr-o nebuloasa a cautarilor. Pe de o parte, se bajbaie dupa valoarea de piata; pe de alta parte, se fac mai multe calcule, pe baza indicilor dati „de sus”. Cum se va alege intre acestea ramane responsabilitatea proprietarului. Cert este ca timpul preseaza: in mai putin de doua luni, cifra va trebui declarata.
Plata impozitului
pe cladiri arde
Aparent, termenul este ceva mai larg. Data depunerii bilantului contabil este 15 aprilie a.c., deci reevaluarea va trebui finalizata pana atunci. Dar impozitele pe imobile si terenuri se platesc pana la 15 martie. Adica mai devreme cu o luna. Pana atunci, firmele vor trebui sa fi facut deja reactualizarea acestor tipuri de active, intrucat noua valoare trebuie evidentiata in ultimul bilant contabil al anului 1998, se specifica in Hotararea Guvernului nr. 983/1998, care a introdus reevaluarea.
Cat priveste modul in care se va efectua aceasta operatiune, nedumeririle persista. Anumite paragrafe ale H.G. nr. 983/1998 stabilesc o serie de elemente ce vor fi luate in calcul. In primul rand, sunt coeficientii de actualizare, care se aplica la valoarea de intrare a bunului (inscrisa in contabilitate pana la 30 iunie 1998). Conform acestora, cladirile, constructiile speciale si terenurile ar putea cantari de pana la opt ori mai mult in evidentele firmelor. Nu se vor neglija, se mai precizeaza, nici „valorile rezultate in urma reevaluarilor anterioare”, cele facute pe baza a trei hotarari din trecut: H.G. nr. 945/1990, H.G. nr. 26/1992, H.G. nr. 500/1994. „Reevaluari anterioare” e un fel de a spune.
In fapt, pentru firmele private, aceste reevaluari nu au fost obligatorii la acea data. Daca nu le-au efectuat atunci, din proprie initiativa, acum nu au incotro. Normele Hotararii nr. 983/1988 prevad explicit obligativitatea realizarii lor. Paradoxal este faptul ca termenele de aplicare a reglementarilor invocate au expirat de mult, deci o mare parte din „reevaluarile anterioare” se vor face, de fapt, retroactiv.
Chiar si cu aceste calcule suplimentare, procedeul nou introdusei reactualizari ar consta in operatii matematice – multe, dar seci! Totusi, lucrurile nu stau chiar asa. Un paragraf distinct al normelor la H.G. nr. 983/1998 introduce o interpretare opusa. Rezultatele vor fi „corelate cu utilitatea si cu valoarea de piata a bunurilor”. Eventualele „supraevaluari sau subevaluari vor fi eliminate”, se arata in norme.
Managerii sunt derutati: intre cele doua variante, ce trebuie sa aleaga? Mai ales ca diferentele sunt semnificative. „In cazul firmei Comelf, valoarea de piata se situeaza la mai putin de jumatate din valoarea rezultata in urma aplicarii coeficientilor. Ramane de analizat pentru ce varianta vom opta si pe ce baze”, declara Stefan Pop, director economic la Comelf S.A., din Bistrita. Pentru a clarifica lucrurile, am cerut precizari directiei abilitate din Ministerul Finantelor. Maria Manolescu, director al Directiei generale de legislatie contabila din minister, a subliniat: „Asociatii, respectiv Adunarea Generala a Actionarilor, vor fi cei care vor decide valoarea inregistrata in contabilitate, asumandu-si raspunderea; indicii de actualizare sunt orientativi”.
La intrebarea: „Cum isi va justifica proprietarul optiunea in fata organelor fiscale?”, dna Manolescu a mentionat: „E raspunderea lui. Trebuie sa demonstreze, prin toate fortele, ca in zona respectiva o cladire similara se vinde la valoarea mentionata. Avandu-se in vedere si vechimea, materialele din care e cladita, utilitatea, dar si alte elemente”. Oamenii de afaceri acuza imprecizia. „Indiferent cum vor fi stabilite criteriile, vor rezulta reevaluari care nu au cum sa fie considerate obiective”, apreciaza Ioan Cojocarescu, presedintele Mara Investments.
Prin Hotararea nr. 983/1998, Ministerul Finantelor a incercat sa prinda doi iepuri dintr-o data. Pe de o parte, a dorit sa ajusteze valoarea imobilelor si a terenurilor la inflatie, prin indicii de reactualizare. Perspectiva nu parea rea, se puteau castiga mai multi bani la buget prin impozitul pe proprietate. Pe de alta parte, constient ca vor rezulta diferente mari, a lasat o portita de iesire: valoarea de piata. Dar nu a facut nici o mentiune cum va fi determinata, in functie de ce criterii anume.
Statul are toate sansele
sa iasa in paguba
Intreprinzatorii onesti (putini, cati or fi ei) se vor apuca, vrand-nevrand, si de calcule, si de depistarea valorii de piata, determinata mai mult sau mai putin pe bajbaite. Cei tematori vor merge pe mana coeficientilor dati „de sus”, pentru a avea acoperire in fata fiscului. „Descurcaretii” (si categoria lor este destul de larga) isi vor face altfel socotelile. Ei vor cauta sa plateasca statului cat mai putin. Ce
s-ar pierde prin plata impozitului pe cladire, aplicat la o valoare majorata, trebuie castigat prin diminuarea impozitului pe profit, cheltuielile cu amortizarea fiind deductibile. Daca statul se asteapta sa castige venituri in plus, s-ar putea sa aiba surprize.
Nu trebuie neglijat un aspect important. Unii proprietari ar putea profita de prilej pentru a da greutate activelor detinute. Riscul este ca in acest pacat sa cada insusi Fondul Proprietatii de Stat, care ar avea un motiv in plus sa isi „sareze” oferta. Or, dupa cum s-a dovedit, mult asteptatii investitori in nici un caz nu vor fi atrasi de valorile „umflate” ale unor constructii in degradare. Cat priveste societatile in curs de privatizare, evaluarea realizata de experti dupa 30 iunie 1998 ramane in vigoare, pentru ca inflatia luata in calcul este cea curenta.
De reevaluare era nevoie, dar nu atat de brusc
Nimeni nu contesta faptul ca era nevoie de o reevaluare a cladirilor, a constructiilor speciale si a terenurilor. Graba cu care s-a procedat la impunerea ei, lipsa unor repere concrete pentru depistarea valorii de piata, socul valorilor crescute artificial au starnit proteste. „Daca aceasta reevaluare s-ar fi facut treptat, anual de pilda, socul nu ar fi fost resimtit astfel, iar veniturile agentilor economici nu s-ar fi diminuat brusc, prin plata impozitului pe cladiri sau terenuri. Pe de alta parte, departamentele financiar-contabile si-ar fi putut desfasura in mod normal activitatea curenta, fara a-si mobiliza o mare parte din personal pentru efectuarea evaluarilor”, conchide Mihail Tulbure, Tax Manager la PricewaterhouseCoopers.
Pentru a nu fi prinsi pe picior gresit, intreprinzatorii vor trebui sa anticipeze reactiile fiscului. Care, de altfel, s-ar putea lasa greu convins.