impasul economic in care se afla. Prognozele arata ca economiile statelor din zona euro vor creste doar cu 1,5% in 2004, fata de aproximativ 4,5% in Statele Unite si 3% in Marea Britanie. Este un ritm modest, si singura solutie pentru a-l accelera este renuntarea la regulile rigide adoptate prin Pactul de Stabilitate si Crestere. Aceasta inseamna incurajarea consumului si a investitiilor, deci deficite bugetare mai mari de 3% din PIB, rate ale inflatiei mai mari de 1,5% si rate nominale ale dobanzii pe termen lung mai mari de 2,2% din media ratelor dobanzilor a trei tari care au cele mai bune performante la capitolele preturi, respectiv inflatie. Evolutia noilor state membre din centrul si estul Europei este un al doilea argument in favoarea reformarii regulilor financiar-fiscale ale zonei euro. Cele zece tari nu pot adopta moneda europeana daca nu respecta criteriile de convergenta, or, pentru a le respecta inseamna sa atinga imposibilul in urmatorii patru, cinci ani, respectiv sa aiba deficite zero. Aceasta in conditiile in care ritmul de crestere al economiilor lor trebuie sa-l depaseasca pe cel al zonei euro cu cel putin trei procente, pentru ca altfel nu vor ajunge din urma tari ca Germania sau Austria nici peste 50 de ani.Pentru relaxarea criteriilor de convergenta pledeaza si spectrul sumbru al viitorului. Imbatranirea accelerata a populatiei continentului va supune bugetele nationale unor presiuni sporite in urmatoarele doua decenii. Finantarea pensiilor publice si cofinantarea schemelor mixte de pensii vor adanci deficitele bugetare ale tarilor din zona euro. Estimarile Comisiei Europene arata ca 2010 va fi un an de cotitura in aceasta privinta, in sensul acutizarii problemelor de finantare ale componentei sociale.
Autoritatea Germaniei o bate pe cea a CE
In sfarsit, dar nu in ultimul rand, la reformarea Pactului de Stabilitate pune umarul si criza de autoritate a Consiliului European. In noiembrie 2003, a stabilit ca Franta si Germania sa fie amendate cu zece miliarde de euro pentru violarea repetata a disciplinei fiscale. Cele doua tari, nucleul dur al UE, au reusit ca, pe mana Comisiei Europene, sa intoarca sortii in favoarea lor. Comisia Europeana a contestat la Curtea Europeana de Justitie decizia Consiliului European si a castigat. Franta si Germania au scapat de amenda. Lobby-ul lor nu se opreste insa aici. Recent, Comisia Europeana a anuntat ca va modifica clauza din Pactul de Stabilitate si Crestere care arata in ce conditii sunt permise abateri de la criteriile de convergenta. Acum, regula este ca numai in conditii exceptionale – cataclisme naturale, recesiune severa etc. – se poate face rabat la disciplina fiscala a unei tari membre a zonei euro. Foarte curand, conditia de „situatie exceptionala” va fi inlocuita cu una mult mai permisiva si, evident, subiectiva. Un stat membru va putea „ocoli” criteriile de convergenta daca situatia economica interna o cere, ramanand la latitudinea guvernului sa decida motivele care impun abaterea de la reguli.

Pactul de Stabilitate a fost croit pentru o uniune Europeana mai putin numeroasa
Tiparul croit prin criteriile de convergenta ale zonei euro a fost creat in 1997, la initiativa Germaniei, cand nu era foarte clar pana unde se vor intinde granitele UE. Astfel se explica faptul ca in stabilirea criteriului inflatie s-a pornit de la cele mai stabile tari in materie de preturi, la acea vreme. Nu are nici un sens ca dupa sapte ani, in conditiile in care cei trei piloni ai stabilitatii se clatina, pentru cele noi zece state membre acelasi indicator sa fie fixat ca tinta. Analistii de la BankAustria Creditanstalt considera ca regula trebuie schimbata si ca rata actuala a inflatiei permisa in zona euro (1,5% din rata medie a inflatiei a trei state membre care au cele mai bune rezultate in materie de stabilitate a preturilor) ar trebui calculata ca medie generala. Cat despre tinta de deficit bugetar de 3% din PIB, se considera ca respectarea ei inseamna pentru tarile central si est-europene incetinirea cresterii economice. Incetinire care indeparteaza si mai mult perspectiva integrarii reale a economiilor lor, adanceste diferentele dintre bogatii si modestii UE si face din blocul economic si politic european perdantul cursei cu SUA.

Flacara olimpica a parjolit finantele Greciei
Daca argumentul decisiv in alegerea organizatorilor Jocurilor Olimpice din 2004 ar fi fost performanta economica a tarii, Grecia cu greu s-ar fi calificat. Are o datorie externa de 87,9% din PIB – record negativ absolut pe plan european, in conditiile in care maximumul admis prin Pactul de Stabilitate si Crestere este de 60%. In privinta deficitului bugetar, cele trei procente impuse tarilor membre UE au fost sistematic depasite in ultimii ani. Grecia, totusi, a organizat Jocurile Olimpice, iar in ceea ce priveste grandoarea spectacolului, toata lumea s-a declarat multumita. Acum insa a sosit scadenta. Ministrul finantelor elene, Petros Doukas, a anuntat ca tara a cheltuit mai mult decat a planificat si, cu toate ca incasarile de pe urma evenimentului sunt satisfacatoare – sapte miliarde euro – nu acopera costurile. Asadar, vor urma cel putin doi ani de zile in care deficitul bugetar va depasi 3%. De fapt, problema nu mai este de mult mentinerea deficitului cu putin peste 3%, ci a cantonarii sale la 4%.