Reforma sistemului sanitar este cu mult intarziata. Deseori, pe marginea acestui subiect au fost purtate lungi discutii atat la nivelul Guvernului si Parlamentului, cat si la nivelul specialistilor angrenati in sistem. Cel mai recent scandal a fost iscat de trecerea Casei Nationale de Asigurari de Sanatate (CNAS) in subordinea Ministerului Sanatatii si Familiei printr-o ordonanta de urgenta ce a fost aprobata in sedinta de guvern de saptamana trecuta. Motivatia acestei schimbari a fost ca banii din sanatate vor fi mai bine gestionati, parere neimpartasita de Colegiul Medicilor. Toate aceste scandaluri nu au adus nici o imbunatatire a functionarii sistemului sanitar. Reforma a ramas in acelasi stadiu de ani de zile: daca in economia nationala restructurarea a ramas la poarta fabricilor, in domeniul sanitar reforma s-a poticnit la usa spitalelor. „Managementul de succes a acestor uzine ale sanatatii este un eveniment destul de rar si ascunde, de multe ori, o abila concentrare de fonduri”, se arata intr-un raport intocmit de CNAS.
Reforma inceputa prin crearea institutiei medicului de familie nu a mai putut fi continuata si din cauza unor interese de grup care se opun infiintarii unui sistem eficient de sanatate. Interese mai mici sau mai mari, de la internari inutile contra unor atentii, achizitionarea aparaturii medicale contra unor comisioane, pana la aprovizionarea cu medicamente numai de o anumita marca sau pastrarea cu orice pret a functiei de director in structurile din subordinea Ministerului Sanatatii, mentin starea de haos din sistemul sanitar. Poate ca cel mai vinovat este Guvernul, care intarzie sa ia in serios adevaratele probleme ale domeniului medical.
Cele mai urgente masuri ar fi, in opinia specialistilor: deplasarea centrului de greutate spre ambulatoriu de specialitate, asistenta primara si ingrijiri la domiciliu. In prezent, 68,3% din Fondul de Asigurari Sociale de Sanatate (FASS) sunt repartizate catre spitale, si doar 7,2% catre medicii de familie, care asigura asistenta medicala primara. In statele dezvoltate acest raport este invers.
Numarul de paturi difera de la un judet la altul
Reorganizarea retelei sanitare, din punctul de vedere al numarului de spitale care sa ramana in functiune, si stabilirea necesarului de paturi la nivel national au ramas in faza de proiect. Un studiu al CNAS remarca faptul ca in cazul asistentei medicale spitalicesti exista mari diferente in profil teritorial si o concentrare inechitabila a resurselor, ceea ce inseamna o accesibilitate diferita la servicii de specialitate. Conform statisticilor, cel mai mare numar de spitale functioneaza in judetele Prahova (21), Iasi (18), Cluj (17), Arges (17), Bihor (17), Timis (16) si Dolj (15). Cel mai mic numar de unitati exista in Ialomita (5) si cate patru in Bistrita Nasaud si Tulcea. Din punctul de vedere al tipurilor de spitale exista mari dezechilibre: in timp ce in Brasov (8), Braila, Galati, Prahova si Suceava exista cate cinci spitale municipale, in Bistrita Nasaud, Giurgiu, Salaj si Tulcea acestea lipsesc cu desavarsire. Pe de alta parte, un numar nejustificat de mare de spitale judetene exista in Maramures si Teleorman – cate patru, Bacau (3) si alte noua judete cu cate doua.
Si in domeniul asistentei medicale in ambulatoriu exista o mare inegalitate in repartitia teritoriala a acestor unitati (fostele policlinici). La fel ca si in cazul spitalelor, in centrele universitare se concentreaza cel mai mare numar de astfel de unitati medicale. Injudetul Timis functioneaza un numar record de 1.719 unitati, dintre care 1.699 cabinete medicale de specialitate. La cealalta extremitate se afla zonele sarace: Vrancea (7), Olt (9), Vaslui (13) si Botosani (13), unde asistenta medicala ambulatorie este asigurata, in principal, de ambulatoriul de specialitate din unitatile spitalicesti.
In zonele sarace lipsesc medicii specialisti
Asigurarea cu specialisti este deficitara, cu precadere, pentru anumite specialitati si in anumite judete. O situatie contradictorie se evidentiaza in unele judete unde personalul de specialitate incadrat este redus numeric, comparativ cu numarul unitatilor spitalicesti. De exemplu, in Botosani, in cele 11 spitale si sase clinici exista doar 158 de medici. Un numar mare de specialisti este concentrat in spitalele si clinicile din principalele centre universitare: Bucuresti (peste 3.822 de medici), Iasi (976), Cluj (734), Timis (620), Mures (508) si Dolj (465).
Exista mari dezechilibre si in repartitia teritoriala a cabinetelor de medicina de familie in mediu rural si urban. Anul acesta functioneaza in Romania 11.197 cabinete ale medicilor de familie, dintre care 875 sunt in Bucuresti si restul in tara. Exceptand capitala, 52,5% din cabinete sunt in mediu urban si 47,5% in mediul rural. Judetele cu o proportie redusa a cabinetelor din mediul rural se regasesc in zonele centrala, de vest si de sud-est. Un caz izolat, cu mai putin de 1.000 de locuitori asistati de un medic de familie, este judetul Timis. La extremitatea opusa se gaseste judetul Vaslui, unde unui medic de familie ii revin peste 3.000 de persoane. Pentru stabilirea unui medic de familie in mediul rural, unde exista un deficit major de astfel de cabinete, autoritatile ar trebui sa prevada anumite facilitati. Motivarea ar trebui sa prevada, in opinia CNAS, pe langa stimulentele oferite prin lege, si aspectele legate de conditiile de activitate: dotarea cu echipamente medicale si laborator, conditii de viata bune si transport.
