revelatia paradoxului ca Uniunea Europeana ii vrea, dar statele membre se opun cu indarjire deschiderii pietei muncii pana in 2012, face aproape uitata bucuria victoriei si alimenteaza instabilitatea politica. Cele 84 de milioane de noi cetateni europeni sunt victimele contradictiei dintre existenta dura de zi cu zi si triumfalismul statisticilor oficiale, iar prima lor reactie este sanctionarea politicienilor care i-au dus in UE. Economiile tarilor lor au cea mai rapida rata anuala de crestere de pe continent, in medie cu 4% mai mult decat media vest-europeana. Cu toate acestea, le sunt necesare cel putin trei decenii de crestere in acest ritm pentru a ajunge din urma Germania si Franta, aceasta in conditiile in care economiile celor doua „ingheata”. Unui luxemburghez ii revin anual 50.190 de euro din ceea ce produce tara lui, in timp ce polonezul are parte doar de 5.290 de euro. Salariul minim al lituanianului, felicitat constant pentru succesul reformelor ce i-au asigurat biletul de intrate in Uniunea Europeana, este de 116 euro. Prin comparatie, portughezul, pana de curand cel mai amarat cetatean european, pare bogat cu cei 365 de euro ai sai. Urmatorii cinci, sase ani nu vor aduce mari schimbari in bine. Primul si cel mai solid indiciu sunt deficitele bugetare excesive ale noilor state membre. Republica Ceha, cu 12,9% din PIB, Malta, cu 9,7% din PIB, Polonia cu 4,1% din PIB si Cipru cu 6,3% din PIB au intrat deja in monitorizarea speciala a Comisiei Europene. Ele depasesc cu mult limita de 3% din PIB admisa prin Pactul de Stabilitate si Crestere, aceasta insemnand ca o data intrate in euroland vor dezechilibra grav sistemul. Ca acest lucru sa nu se intample, tarile cu probleme vor trebui sa stranga si mai mult cureaua consumului, daca mai au cum si de unde.In ce masura ne afecteaza toate acestea, doar timpul o va spune cu exactitate. Negociatorii aderarii noastre la Uniunea Europeana nu cred ca vom fi deviati de la traseul stabilit la Copenhaga. Politicienii europeni insa, servitori ai intereselor tarilor care i-au trimis in structurile de putere ale Uniunii, dau semne de nervozitate. In opinia lor, Europa unita are deja mai multe probleme decat poate duce.
Lituanienii erau cat pe ce sa aleaga trecutul
Doar patru procente diferenta il despart pe Valdas Adamkus, noul presedinte al Lituaniei, de contracandidatul sau, Kazimira Prunskiene. Rezultatele alegerilor prezidentiale de la sfarsitul lunii iunie arata o intensificare ingrijoratoare a curentului popular anti UE. Kazimira Prunskiene, politician prezentat de rivalii sai drept simpatizant al regimului socialist sovietic, a intrunit un numar neasteptat de voturi, 48%. Lituanienii au sanctionat in acest fel, spun analistii politici, nu doar un partid, ci intreaga clasa politica, macinata de scandaluri de coruptie si considerata responsabila de deteriorarea nivelului de trai. Presa lituaniana avanseaza deja ipoteza ca alegerile generale, ce vor avea loc in octombrie, vor confirma ascensiunea politica a euroscepticilor. Lituania este cea mai saraca tara din Uniunea Europeana, iar sondajele de opinie arata ca populatia din mediul rural considera, in marea ei majoritate, ca pe vremea comunistilor era mai bine si ca aderarea la Uniunea Europeana duce la polarizarea excesiva a societatii in bogati si saraci.
In Cehia, Premierul reformist a fost sacrificat
Reformele reale l-au costat cariera politica pe premierul Vladimir Spidla. Printre altele, respectarea angajamentelor asumate in vederea aderarii a insemnat reforma sistemului de asigurari sociale, reforma ale carei efecte sunt, deocamdata, scaderea numarului de persoane asistate, diminuarea cuantumului ajutoarelor de somaj si cresterea varstei de pensionare.Prima reactie a cehilor a fost una de respingere a sacrificiilor pe care sunt obligati sa le faca, precum si a liderului care le promoveaza.Caderea acestuia in dizgratia populara nu ar fi fost insa atat de evidenta, daca nu ar fi avut loc recent alegerile pentru nominalizarea reprezentantilor Republicii Cehe in Parlamentul European.Cu aceasta ocazie, partidul premierului Spidla a fost cotat al cincilea in preferintele politice ale electoratului. Pentru rezultatul dezastruos a fost responsabilizat tocmai politicianul considerat pana mai ieri artizanul aderarii tarii la Uniunea Europeana, formatiunea politica din care face parte retragandu-i sprijinul.
Polonia doar a amanat criza politica
Prima luna ca prim-ministru al Poloniei a fost ingrozitoare pentru Marek Belka. Fost ministru de finante, el ii succede premierului demisionar Leszek Miller.Pe 2 mai, acesta a cazut victima instabilitatii politice determinate de tensiunile sociale interne si a fost obligat sa renunte la mandat in favoarea lui Belka.Noul premier nu a reusit nici pana astazi sa castige votul de incredere al Seimului polonez, criza determinata de interminabilele negocieri politice durand de mai bine de o luna de zile.Opozantii sai politici sunt exponentii polonezilor care nu agreeaza transformarile economice si sociale prin care trece tara, iar singura modalitate pe care Belka a gasit-o pentru a-i determina sa nu declanseze alegeri anticipate a fost cea a promisiunilor. si-a luat angajamentul ca va gasi in cel mai scurt timp solutii de reducere a somajului (un polonez din cinci se afla in aceasta situatie), ca va regandi politica de privatizare, precum si pe cea a implicarii tarii sale in operatiunile din Irak.
