Dupa ce s-a conversat doua saptamani cu functionarii BM, Traian Basescu a fost numit de Radu Vasile un fel de jandarm sef al Executivului. O misiune kamikadze. El are la dispozitie opt-noua saptamani sa urmareasca punct cu punct indeplinirea de catre partea romana a celor sase capitole din programul convenit. Eventuala reusita ar merita o pagina in Guiness Book.
Practic, Guvernul s-a angajat sa refaca din temelii aproape toata legislatia privind supravegherea bancara, privatizarea, investitiile, protectia sociala, procedura falimentului. In plus, acordurile de finantare cu Banca Mondiala si Fondul Monetar International sunt conditionate de inceperea privatizarii bancilor de stat (cu exceptia Eximbank si CEC) si a societatilor nationale de utilitate publica, de rezolvarea situatiei – citeste lichidarea – si de vanzarea de catre FPS a patru procente din portofoliul sau. Toate acestea pana la 3 iunie 1999, cand Consiliul Director al BM va stabili daca Romania va avea sau nu sprijinul sau financiar. Primirea celor 300 milioane USD credit este alta poveste. Transele vor fi eliberate de-a lungul unui an, doar daca privatizarile si lichidarile continua in ritmul stabilit.
Oficialii romani au respins cu indignare opinia unor experti privind necesitatea introducerii unui Directorat monetar, la fel ca in Bulgaria.
Nici o miscare
fara acordul BM
Programul PSAL stabilit de BM si semnat de negociatorii lui Basescu, cu modificari, tine loc de zece directorate. Aparent, Guvernul decide, dar nu inainte de a obtine acordul BM la fiecare pas. De exemplu, alegerea intreprinderilor ce vor fi privatizate sau cele trecute in lichidare. Consultantii, fie ei banci de investitii ori firme straine, vor fi obligatoriu alesi de pe lista agreata de BM. Vanzarea la licitatiile internationale a bancilor, firmelor sau societatilor nationale va urma procedura standard a BM.
BNR, la randul ei, va raporta la Washington daca bancile comerciale respecta normele de prudenta, cum le-a penalizat, daca inspectorii sai se duc in control, daca bancile isi auditeaza bilanturile dupa normele occidentale.
Tranzactiile cu titluri de stat pe piata secundara, transformarea creantelor in actiuni, sau tranzactiile cu diverse efecte de comert vor avea norme supervizate tot de Banca Mondiala. La fel viitoarea lege a impozitului global.
Operatiunea
porti deschise
Aplicarea la litera a programului va deschide larg portile intreprinderilor pentru salariati. In afara. Traian Basescu a estimat la 100.000 numarul disponibilizatilor. In acordul cu BM este inscris un numar dublu pentru acest an. Capitolul referitor la protectia sociala, stabilit cu BM, impune Guvernului sa modifice din temelii actualul sistem al ajutoarelor. Doar in acest caz Banca Mondiala, impreuna cu Uniunea Europeana, va credita Romania cu aproximativ 140 milioane USD.
In schimb, acesta este obligat sa anuleze angajamentele cu sindicatele, privind platile compensatorii si ajutorul de somaj. Intai, salariatul disponibilizat va primi o compensatie stabilita in functie de salariul mediu din intreprinderea respectiva, si nu din ramura. Nu vor mai exista categorii cu statut special la plata (minerii). Doar disponibilizatii care prezinta un plan solid de afacere vor primi toti banii o data. Dupa expirarea perioadei de plata a compensatiei va urma o alocatie botezata „pentru reintegrare in campul muncii”, alocatie ce va inlocui ajutorul de somaj.
Inainte de a fi trimis in strada, salariatul trece printr-o perioada de asa-zisa predisponibilizare, cand statul ii pune la dispozitie, daca are de unde, diverse joburi pe care este obligat sa le accepte. Sunt trecute in program campanii de recalificare obligatorii pentru someri.
In concluzie, ajutoarele, indiferent de titulatura, se vor plati doar daca disponibilizatul va indeplini anumite obligatii. Va fi greu pentru Executiv sa explice sindicatelor ca de-acum incolo orice negociere cu acestea va pleca de la programul cu BM, batut in cuie cel putin pana-n vara.
De fapt, langa fiecare masura pe care Guvernul se angajeaza sa o aplice in document apare sintagma „convenabila Bancii Mondiale”. Este, poate, cel mai sigur semnal ca finantatorii externi si-au pierdut orice incredere in capacitatea autoritatilor romane de a iesi din criza pe baza propriilor solutii.