După Brexit, angajatorii din sănătate, agricultură și construcții din Marea Britanie nu-și mai pot ocupa posturile vacante, în vreme ce miniștrii îi demonizează pe cei care ar putea ajuta.

Lipsă acută de forță de muncă

Anul trecut populația britanică în curs de îmbătrânire a fost suplinită de o cifră-record a imigrației nete: jumătate de milion de oameni. După doi ani de pensionări pandemice și repatrieri post-Brexit în UE, acești imigranți au venit precum o mântuire pentru angajatorii din sănătate, alimentație publică, construcții, transporturi și agricultură, transmite The Guardian.

Cu toate acestea, firmele respective sunt disperate să angajeze și mai mulți. Numai în Anglia, în sectorul îngrijirii mai e nevoie de 165.000 de muncitori și de 130.000 în cel medical, în vreme ce jumătate din firmele de construcții din întregul Regat duc lipsă de mână de lucru, iar o treime din toate companiile britanice raportează posturi vacante.

În consecință, ministrul de Finanțe a lansat luna trecută o pledoarie pentru ca 300.000 dintre persoanele trecute de 50 de ani care s-au pensionat pe fondul pandemiei să revină la muncă pentru a mai acoperi din cele 1,19 milioane de posturi vacante. E ca și cum țara s-ar confrunta cu o înfrângere militară și veteranii au fost chemați din nou sub arme.

Dar, cu toate acestea, același guvern cheltuiește anual ceva mai bine de 1 miliard de lire sterline pentru a caza afgani, irakieni, sirieni și albanezi apți de muncă în hoteluri din Londra și alte orașe, acordându-le lor și familiilor lor bani de buzunar, cu condiția strictă de a nu munci. În caz că se vor furișa din hotel pentru a deveni portari la spitale, a repara drumuri, a culege fructe ori a îngriji bătrâni, Suella Braverman îi va vâna și-i va expulza din țară. Dacă iau cu asalt dubele angajatorilor sub pasajele rutiere neîntreținute riscă deportarea. Dacă vor îndrăzni să manevreze un cărucior de magazin, să livreze o pizza ori să înmâneze o floare, Braverman le va face vânt. De partea cui este ea?

Această politică e o tumoare de ipocrizie

Brexit a strangulat fluxul de muncitori calificați și sezonieri dinspre Europa de Est și de Sud, iar piața muncii a răspuns prin absorbția unui număr fără precedent de muncitori non-europeni.

Rishi Sunak s-a trezit acum prins în capcană. El e obligat să promită combaterea imigrației, și totuși, cumva, trebuie concomitent să găsească noi muncitori. Pentru a satisface dreapta politică el a propus chiar retragerea din convenția europeană a drepturilor omului pentru a-i putea expulza pe solicitanții de azil. Numai Rusia a denunțat până acum acea convenție. Sunak e între ciocan și nicovală.

Orice democrație – și cu siguranță cele europene – se confruntă cu tensiuni legate de imigrație. Germania a primit turci și sirieni în ciuda unei opoziții interne puternice, fiindcă avea nevoie de munca lor. Regatul Unit s-a împotmolit într-o mlaștină legislativă a azilului politic, diplomației refugiaților, asistenței sociale pentru lucrătorii-cheie, traficului cu oameni și sclaviei. Zeci de mii de oameni dornici să muncească spre beneficiul economiei britanice sunt tratați ca și cum ar fi o clasă semi-criminală. Contribuabilii britanici îi plătesc practic pe aceștia pentru a nu-și câștiga traiul.

În ciuda aparențelor, opinia publică e ambivalentă. Un sondaj YouGov recent arată că o majoritate a britanicilor se opune în general imigrației, dar o acceptă totuși în cazul unor categorii de slujbe specifice. Categorii foarte diverse, de la personal medical la muncitori în construcții și agricultură. Deci e posibil să se facă pe alocuri unele reglaje fine la politica oficială. Scandalul traversărilor Canalului cu barca poate fi rezolvat expulzându-i automat pe imigranți înapoi în Franța, dacă Franța va fi de acord. S-ar putea deschide birouri pentru vize în străinătate, reducându-se nevoia unor proceduri îndelungate în Regat. Și, cu siguranță, interdicția impusă de Brexit în privința circulației libere înspre și dinspre Europa va dispărea într-o bună zi.

Deocamdată Sunak ar trebui să aibă curajul de a le spune britanicilor că nu au deloc a se teme de imigrație, ci au mult de câștigat de pe urma ei. Cât despre imigranți, el ar trebui să-i primească bine și să le mulțumească pentru că au venit.