Ca sa faci rost de lemne in mijlocul iernii, daca esti din Bucuresti, iesi undeva la soseaua de centura si iei la rand depozitele de materiale de constructii si lemne. Prin cele care sunt doar depozite de lemne de foc, sufla vantul. La autobaza de langa fostul combinat al lemnului din Pipera, faci vorbele cu soferii. Ei isi asteapta rabdatori clientii sa le cada in gheara, facandu-se ca mesteresc ceva pe la masina. „Te rezolv, sefule, iti spun ei, dar mai intai vorbeste cu sepepe-leul!” Este vorba de fostul IFET (Intreprinderea Forestiera de Exploatare a Lemnului), actualul Sector de Prelucrare Primara a Lemnului.
Daca inainte IFET se ocupa si de transport, acum pe langa fiecare sectie de prelucrare s-a grefat cate o autobaza.
La SPPL, doamna Stancut, functionar al sectiei, ne trimite ramburs catre Peris, acolo unde e paradisul tuturor bucurestenilor saraci care vor sa mai carpeasca iarna cu lemne de foc. Daca esti istet, te poti lipi si la craci: 40-50.000 de lei pe metrul cub de craca. La sectia de prelucrare a lemnului din Peris, inginerul Nicolae Bucala se plange ca vanzarile merg destul de prost. „Anul trecut am vandut o cantitate de deseuri de doar 2.000 de tone. Majoritatea productiei mele se duce in Germania, scandura tivita de salcam. De la padure, vindem ce ramane, craca si lemnul subtire”. Preturile de achizitie, la padure, a unei tone variaza intre 250.000 de lei la deseuri si 350.000 la lemn subtire”. In ultima vreme, Nicolae Bucala vinde cam cate o caruta de lemne pe zi.
Mobicomat, patronat al intreprinderilor din ramura comertului cu combustibili solizi, mobila si materiale de constructii, a sesizat aproape toate institutiile statului privind coruptia si problemele din bransa.
Evaziunea fiscala
atinge cote incredibile
In documentul elaborat de Mobicomat se sustine ca „sustragerea lemnului din paduri sau procurarea lui fara documente este in continua crestere, inmultindu-se totodata numarul vanzatorilor ambulanti”.
Aceeasi sesizare arata ca vanzatorii respectivi, nefiind stingheriti de nimeni in aceasta activitate comerciala ilicita, practica evaziunea fiscala pe scara larga, inselarea cumparatorilor, dar si concurenta neloiala. Livia Carstea, presedintele Mobicomat, considera ca mafia vanzatorilor ambulanti care ocolesc legea trebuie distrusa printr-un set de masuri pe care le-a inaintat, printre altele, fostului ministru de interne, Gavril Dejeu. N-a primit nici un raspuns, asa cum n-a primit de la nici una din celelalte sase institutii ale statului pe care le-a sesizat. Proprietarii depozitelor aproape falimentare spun ca Politia si Garda sunt unse si ele cu rasina ispititoare a transporturilor lemnoase. Merita. Filiera vanzatorilor ambulanti are un castig de 190.000 si chiar 240.000 de lei pe tona. Ceea ce inseamna, la un milion de metri cubi, o cifra estimativa de 200 miliarde lei – toti bani negri. Cifra nu este exagerata, atat timp cat prin hotarare guvernamentala, pentru anul 1999, s-a alocat taierii un fond total de 15,5 milioane de metri cubi.
Dupa cum ne informeaza inginerul Nicolae Marin, de la Asociatia Forestierilor (ASFOR), din acest volum, 2,1 milioane mc se distribuie in mediul rural, pentru aprovizionarea populatiei. Dar pentru aprovizionarea populatiei din mediul urban se mai consuma cateva milioane de metri cubi si din cele 10 milioane care pleaca spre agentii economici, la prelucrare. Ca afacerea lemnelor de foc pleaca din mana fostei regii Romsilva (actualmente RNP) o demonstreaza si faptul ca o cantitate de 14,6 milioane mc, adica majoritatea zdrobitoare a masei lemnoase totale recoltate, se taie din proprietatea RNP, numai 0,5 milioane de metri cubi din padurile private, iar 0,4 milioane mc din pasunile impadurite. Cele cateva zeci sau sute de miliarde de lei curg in buzunarele retelei clandestine de desfacere a lemnului.
„Nasii” sunt cei care
organizeaza licitatiile
Cei din bransa i-au numit pe vanzatorii ambulanti „depozitele pe roti”. Acestia nu platesc TVA, nu au habar de impozit, nu trebuie sa achite nici un fel de cheltuiala cu depozitare, chirie, lumina, telefon, lefuri, nu trebuie sa mituiasca pompierii cusurgii sau oamenii de la agentiile teritoriale de mediu. Vand orice, chiar si lemn de celuloza sau cu alte destinatii decat lemnul de foc. Circula pe centura, la marginea Bucurestilor, in special tigani. Afacerea presupune un singur amploaiat, care e, deopotriva, vanzator, sofer, proprietar, livrator, cantaritor (desi foarte rar se lucreaza cu cantare). Marfa e cantarita din ochi, iar la esentele slabe, cand metrul cub se usuca, ajunge sa cantareasca pe jumatate. Camionagii circula cu TIR-urile inchise, ca sa nu vada lumea ce transporta. Mituiesc frecvent politistii, dau spaga pe la oamenii de mediu. Deasupra lor se afla doar cei care organizeaza licitatiile de unde cumpara lemnul, cat mai ieftin cu putinta.
Soferii ne spun ca in filiera sunt implicati si oameni grei din RNP. Oficiul pentru Protectia Consumatorului primeste reclamatii privind atat calitatea proasta a lemnelor livrate, cat si furturile la cantar. La cantar e un fel de a zice, pentru ca, de obicei, lemnele sunt cantarite la gramada.
Contactata pentru a ne da amanunte privind modul cum se comercializeaza lemnele de foc, Regia s-a multumit sa ne expedieze sumar, declarandu-ne (prin gura unui functionar de la Directia Fondului Forestier, dl Georgescu) ca licitatiile sunt adjudecate de „cine vrea si cine plateste mai bine”. Dar oricine va colinda macar un cartier bucurestean de case poate afla, direct din gurile oamenilor, ca exista o filiera pe sest care le descarca lemnele in curte contra unor preturi duble fata de cele la care se adjudeca tona de lemn de foc la licitatiile din zonele impadurite. Nimeni nu va sti insa sa va spuna unde platesc acesti distribuitori impozitele si taxele.
Din reclamatiile proprietarilor de depozite de lemne de foc, aduse la faliment de mafia vanzatorilor ambulanti, se deduce negru pe alb ca masinile care vin sa vanda pe traseu au – cel mai frecvent – numere de Vrancea, Valcea, Bistrita (inclusiv din zona adiacenta Reghinului), Neamt, Suceava, Bacau. Zonele predilecte pentru vanzari sunt Bucuresti si judetele din sudul tarii, in special Constanta, Ialomita (Calarasi), Braila, Teleorman (defrisat nemilos), Olt, Giurgiu si fostul Sector Agricol Ilfov.
Statul nu mai vrea sa piarda bani cu subventia la lemnul de foc
Epopeea lemnului de foc si a carbunilor care incalzesc casele romanilor a cunoscut, incepand cu anii imediat urmatori lui 1989 si pana in ultima perioada, un curs din ce in ce mai dramatic. Pana in 1994-1995, lemnul de foc era facturat de catre agentii economici cu un pret fix, 18.900 de lei pe tona. Masura conta ca protectie sociala, ne declara inginerul Marin Nicolae, iar pretul de atunci fusese avizat de Ministerul Finantelor.
Pentru o societate, costul exploatarii lemnului ajungea insa la aproximativ 40.000 de lei. Pierderea era suportata de catre stat, iar agentii economici care se indeletniceau cu exploatarea – si primeau compensatiile corespunzatoare – erau, fireste, tot de stat. Compensatiile promise nu s-au aratat insa. Pentru fiecare tona de lemn de foc, statul baga in buzunarul agentilor economici o subventie de aproximativ 21.100 lei, adica mai bine de 52 % din pretul real al tonei de lemne. In iulie 1996, facturarea lemnului de foc a crescut la 40.750 de lei pe tona. A aparut apoi o ordonanta guvernamentala (nr. 3/1997), prin care pretul lemnului de foc a fost liberalizat. Ca urmare si a majorarilor succesive ale preturilor la energie, combustibili, alte materiale utilizate in exploatarea lemnului, dar si ale masei lemnoase pe picior (copacul viu, netaiat), s-a ajuns ca lemnul de foc sa fie generator de pierderi pentru producatori. Acestia ajunsesera obligati sa asigure „protectia sociala”, dar nu mai primeau masuri compensatii.
Consecinta a fost ca pierderile financiare ale agentilor economici (care aveau capital majoritar de stat), provocate de livrarea lemnului la preturi impuse, au ajuns, pentru perioada 1994-1997, la circa 112,2 r
miliarde lei. Respectivele societati, cu pierderi financiare, au datorii restante la bugetul de stat de 105,2 miliarde lei. ASFOR a solicitat Finantelor compensarea in echivalenta a datoriilor la buget cu pierderile din exploatarea masei lemnoase cu preturi impuse. Lucru (cel putin pana acum) fara sorti de izbanda.r
r
Mihail Galatanu