Ce noutate aduce O.U.G. nr.3 / 2017?
Regimul fiscal al asigurărilor voluntare de sănătate era reglementat în cuprinsul codului fiscal anterior apariției O.U.G. nr.3 / 2017, act normativ care, în opinia mea, vine cu o completare în acest sens, și nu cu o clarificare suplimentară în raport de reglementările deja existente în materie. Astfel, din analiza temeiului normativ regăsit în cuprinsul pct.8 din O.U.G. nr.3 / 2017, eu personal înțeleg că se deduce de către angajator contravaloarea acestor prime de asigurare voluntară de sănătate sau servicii medicale sub formă de abonament (în plafonul valoric anual al echivalentului in lei pentru suma de 400 euro) la stabilirea bazei de calcul a impozitelor și contribuțiilor pe venitul din salarii al angajaților – similar, cumva, procedurii care deja reglementează deducerea personală.
Esențială însă în analiză o apreciez ca fiind sintagma din textul de lege invocat referitoare la „suportate de angajaţi”. Practic, deductibilitatea fiscală anterior menționată operează doar în situațiile în care – atât primele de asigurare voluntară de sănătate, precum si serviciile medicale furnizate sub forma de abonament – sunt suportate efectiv direct de persoana fizică salariată, din fonduri personale, și nu de angajator.
Ce prevede codul fiscal și anterior și ulterior apariției O.U.G. nr.3 / 2017 ?
Anterior apariției O.U.G. nr.3 / 2017, codul fiscal conținea reglementări privind deductibilitatea fiscală în domeniu, reglementări rămase în vigoare și ulterior apariției acestui act normativ. Astfel, din analiza corelativă a prevederilor art.25 alin.(2) și art. 76 alin. (4) lit. t) din Codul fiscal rezultă că sunt deductibile fiscal – la nivelul angajatorului, din baza impozabilă a profitului, respectiv cât și la nivelul angajatului, la nivelul bazei de calcul a impozitelor și contribuțiilor obligatorii – primele de asigurare voluntară de sănătate conform Legii nr. 95/2006, republicată, suportate de angajator pentru angajații proprii, în limita a 400 euro anual pentru fiecare persoană.
În această situație, a sumelor suportate de angajator pentru angajații proprii – cu menținerea încadrării în plafonul valoric anual al echivalentului în lei pentru 400 euro – esențială o apreciez ca fiind sintagma „primele de asigurare voluntară de sănătate conform Legii nr. 95/2006, republicată”. Astfel, din analiza temeiului normativ regăsit la art. 347 și art.348 din Legea nr.95/ 2006, republicată, personal apreciez că sumele aferente în cauză ce nu se consideră venit de natură salarială – desigur, cu încadrarea în plafonul valoric anual menționat – sunt doar sumele aferente asigurărilor contractate de la o societate de asigurări autorizată, și nu cele aferente serviciilor medicale contractate direct de la furnizorii acestora, caracteristica acestui tip de asigurare fiind acoperirea cheltuielilor de sănătate dintr-un fond nenominal.
În loc de concluzii
Analizând cele expuse anterior, așa cum am înțeles eu reglementările legale invocate, în final o să vin cu o concluzie care – chiar dacă poate părea ca fiind restrictivă sau limitativă în interpretare – apreciez că este în măsură să elimine riscurile legate de eventualitatea unei retratări fiscale de către organele de inspecție fiscală.
Astfel, în cazul sumelor suportate de angajator în numele și în beneficiul propriilor angajați, deductibilitatea fiscală operează – atât la nivelul bazei impozabile a profitului în cazul angajatorului, cât și la nivelul bazei de calcul a veniturilor de natură salarială ale angajatului – doar în măsura îndeplinirii cumulative a condițiilor ca obiectul contractului să fie reprezentat de primele de asigurare voluntară de sănătate conform Legii nr. 95 / 2006, republicată, iar limita valorică a acestuia să se circumscrie plafonului valoric anual al echivalentului în lei pentru 400 euro. Per a contrario, dacă cel puțin una din cele 2 condiții nu este îndeplinită – respectiv, obiectul contractului este reprezentat de achiziția de servicii medicale direct de la furnizorii acestora sau este depășit plafonul valoric anterior menționat – există riscul fiscal ca sumele aferente în cauză să fie recalificate ca și avantaj de natură salarială, prin raportare la prevederile art. 76 alin. (3) lit. b) Cod fiscal, și – implicit – supuse impozitului pe venitul din salarii și contribuțiilor obligatorii. Mai mult chiar, întrucât aceste plăți au o valoare netă, societatea ar trebui să recalculeze venitul brut salarial în consecință. Desigur, în această ipoteză a recalificării ca și venit de natură salarială, sumele respective se mențin ca fiind deductibile din baza impozabilă a profitului angajatorului, conform art.25 alin.(2) cod fiscal.
În cazul sumelor suportate direct de salariați, aceștia au libertatea de a opta pentru primele de asigurare voluntară de sănătate sau pentru serviciile medicale achiziționate direct de la furnizorii acestora, sub formă de abonament, menținându-se obligativitatea încadrării în plafonul valoric anual al echivalentului în lei pentru 400 euro, în vederea asigurării deductibilității fiscale, de către angajator, din baza de calcul a impozitelor și contribuțiilor pe venitul din salarii al angajaților, prin raportare la prevederile art.78 alineatul (2) litera a), punctul (iv) cod fiscal.
