În acest context, se pune întrebarea referitoare la legalitatea acordării acestor împrumuturi. Iar analiza ar trebui să fie diseminată în situația împrumuturilor acordate fără dobândă, cât și a celor remunerate (purtătoare de dobândă).
1. Dacă împrumutul este acordat fără perceperea unei dobânzi aferente
Din analiza corelativă a prevederilor art. 34 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 și ale art. 1 din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că societățile comerciale sunt persoane juridice cu scop lucrativ și beneficiază de acele drepturi reglementate prin cadrul normativ şi actele constitutive de înfiinţare. În consecință, nu dispun de aptitudinea legală de a face gratuităţi – nici chiar în cazul acordării de împrumuturi fără dobândă firmelor afiliate – deoarece această activitate nu poate fi calificată ca fiind un act de comerţ, fiind contrară scopului pentru care s-a înfiinţat şi funcţionează societatea comercială care acordă împrumutul.
Din practica promovată în ultimul timp de organele fiscale, se constată că acestea se folosesc de prerogativele date de art. 11 alin. (1) Cod fiscal, conform căruia pot reîncadra forma unei tranzacţii pentru a reflecta conținutul economic/substanța economică a acesteia. Pornind de la această premisă, uneori, împrumutul respectiv este recalificat ca fiind un avans încasat de firma beneficiară a împrumutului.
Implicaţiile fiscale care rezultă astfel nu sunt deloc de neglijat: firma beneficiară a împrumutului se consideră – pe cale de consecinţă – că, de fapt, a încasat un avans, la care avea obligaţia să colecteze şi să înregistreze fiscal TVA-ul aferent colectat (stabilit prin procedeul recalculării bazei de calcul a masei împrumutului); pe de altă parte, în contrapartidă, nu se acordă dreptul de deducere a taxei astfel stabilite la societatea comercială care acordă împrumutul, deoarece aceasta nu deţine un document justificativ şi întocmit conform prevederilor art. 155 alin. (19) Cod fiscal, şi, astfel, nu-şi poate exercita dreptul de deducere a taxei, conform prevederilor art. 145 – 147 Cod fiscal.
2. Dacă împrumutul este acordat cu perceperea unei dobânzi aferente
Aparent, în acest caz, situația este chiar mai simplă. Se apreciază că acele venituri din dobânzi provin din desfăşurarea unor activităţi neautorizate – în acord cu actele normative emise de BNR, care reglementează practic activitatea în acest domeniu – și se poate dispune confiscarea acestora, conform prevederilor Legii nr. 12/1990, cu modificările şi completările ulterioare – evident, chiar și așa, confiscarea respectivă nu poate opera decât pentru ultimele 6 luni, în interiorul termenului general de prescripţie a amenzilor şi confiscărilor.
3. În loc de concluzii
Cele expuse anterior conduc la ipoteza evidentă că nu există temei legal pentru acordarea de împrumuturi între persoane juridice, fie ele remunerate sau nu și indiferent dacă beneficiarul acestora este o persoană afiliată sau nu. Totuși – cel puțin în cazul împrumuturilor remunerate la nivelul dobânzii de piață – cred că ar trebui analizată și sintagma „activitate de creditare cu titlu profesional“, prin raportare la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 93/2009. Din această perspectivă, există și opinia că – atâta timp cât activitatea de creditare nu conduce la obținerea de venituri cu un caracter de regularitate și continuitate – veniturile din dobânzi percepute de firma creditoare nu rezultă din desfășurarea unei activități economice de sine stătătoare și care, implicit, ar presupune reglementarea și autorizarea BNR în acest sens.
Dragoş Pătroi, consultant fiscal,
cadru universitar
asociat ASE Bucureşti
