Introducerea registrului electronic a avut ca principal scop reducerea formalităţilor administrative de evidenţă a angajaţilor şi crearea unei baze de date la nivelul Inspecţiei Muncii, utilă în analiza fenomenelor de pe piaţa muncii. Problema e că sistemul a rămas la fel de birocratic şi de ineficient.
Când, în sfârşit, a fost adoptată Hotărârea de Guvern nr. 161/2006 privind introducerea electronică a registrului de evidenţă a angajaţilor, iar toată lumea a crezut că birocraţia va lua sfârşit, relaţia cu inspectoratele de muncă a rămas neschimbată. Angajatorii sunt obligaţi să meargă mai întâi la inspectorat cu toate documentele, pe baza cărora vor face ulterior înregistrarea electronică a datelor. „Trebuie să obţin mai întâi un aviz şi un număr de înregistrare de la inspectoratul de muncă“, explică un director de resurse umane care a dorit să-şi păstreze anonimatul. Eugen Manu, specialist în resurse umane, descrie circuitul actelor: „După ce bat drumul la inspectorat şi stau la coadă câteva ore, mă întorc la serviciu cu documentele semnate şi parafate de inspectorul de muncă şi-i transmit aceleaşi date electronic. Înţeleg să fac acest efort dublu, dacă ar fi folositor cuiva. Să pot beneficia de datele stocate la Inspecţia Muncii. Să văd, spre exemplu, care este rata fluctuaţiei angajaţilor pe domenii de activitate sau alte date care mă interesează în analiza tendinţelor pe piaţa muncii, pentru a-mi face o anumită strategie“.
Inspectorii de muncă sunt premiaţi lunar
Până una-alta, datele electronice transmise de angajatori par să fie stocate fără nici un rost. La Inspecţia Muncii nu există nici un specialist care să se ocupe de analiza şi interpretarea lor. Inspectorul general de stat adjunct Danteş Nicolae Bratu susţine că „de funcţionarea şi întreţinerea în bune condiţii a acestui sistem informatic se ocupă echipa furnizorului (sistemului electronic, nota red.), coordonată din partea Inspecţiei Muncii de doi informaticieni“. El afirmă că analiza şi interpretarea datelor se realizează de către personalul din cadrul serviciilor de specialitate din cadrul fiecărui inspectorat teritorial. Verificările Capital au relevat că la nici un inspectorat nu există astfel de analize, ci numai înregistrări ale unor date lunare din care, oricum, este imposibil să-ţi faci o imagine asupra unui fenomen la nivelul întregii pieţe a muncii. Oricum, datele sunt „secret de serviciu“, după cum declară Paul Dobrescu, inspectorul şef-adjunct de la Inspectoratul teritorial al municipiului Bucureşti.
De pe urma sistemului de evidenţă a angajaţilor beneficiază, deocamdată, doar inspectorii de muncă. Lunar, Inspecţia Muncii încasează milioane de lei din comisioanele datorate de angajatori pentru faptul că ţin evidenţa cărţilor de muncă. Inspectorul general de stat Mariana Basuc, care are drept de iniţiativă legislativă, a uitat să solicite anularea dispoziţiilor Legii nr. 130/1999, referitoare la obligaţia angajatorilor de a depune la inspectoratele teritoriale de muncă actele privind executarea, suspendarea, modificarea şi încetarea contractelor individuale de muncă. „În ceea ce priveşte menţinerea obligaţiei angajatorilor de a înregistra contractele individuale de muncă în format pe hârtie, menţionăm faptul că, potrivit prevederilor art. 296 din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2008 se probează cu carnetul de muncă“, precizează Danteş Nicolae Bratu. Atunci, de ce s-a grăbit Inspecţia Muncii să introducă registrul de evidenţă, mai întâi pe hârtie, apoi în sistem electronic? De ce nu l-a introdus începând cu 1 ianuarie 2009?
Salarii plătite din comisioane
O retrospectivă asupra experimentelor cu registrul angajaţilor arată că furnizorii sutelor de mii de registre de la data respectivă au avut câştiguri frumoase din această afacere. Iniţial, au avut dreptul să tipărească registrele doar câţiva furnizori.
Sistemul electronic a adus în buzunarul firmei care a elaborat şi implementat actualul registru 832.944 lei, fără TVA. (Asta, deşi intrarea în funcţiune a registrului electronic a avut loc cu o întârziere de câteva luni, iar aplicaţia electronică nu este adaptată tuturor cerinţelor angajatorilor).
Inspecţia Muncii nu poate să renunţe, dintr-o dată, la toate prevederile legale din trecut, pentru că, din comisionul pentru păstrarea carnetelor de muncă, se plătesc salariile personalului şi se acoperă diverse alte cheltuieli materiale. Anul trecut, de exemplu, comisionul colectat a fost de aproximativ 126 milioane lei. La această sumă se adaugă cele colectate din aplicarea amenzilor (90.069.310 lei în 2006).
Noul ministru al muncii a dat ordin ca din fondurile extrabugetare să fie premiaţi toţi funcţionarii din sistem. Iar primele fixate sunt foarte motivante pentru cei care fac tot aceeaşi treabă.
Verificări peste verificări
«Datele referitoare la contractele de muncă nu pot fi preluate în registrul electronic fără verificarea prealabilă, efectuată de inspectorii de muncă, a documentelor care stau la baza completării registrului.»
Danteş Nicolae Bratu, inspector general de stat adjunct, Inspecţia Muncii
Ce comisioane plătesc angajatorii
În luna mai 2007, suma încasată drept comision datorat de angajatori inspectoratelor teritoriale de muncă a fost de 18.734.935 lei, din care:
– comision 0,75% – 12.529.675 lei
– comision 0,25% – 6.098.214 lei
– accesorii 107.046 lei
Comisionul colectat în anul 2006 a fost în valoare de 125.981.329 lei.
