Există astăzi tendința să se facă referiri elogioase la perioada domniei lui Nicolae Ceaușescu, liderul de partid și de stat fiind văzut ca un adevărat patriot, cel care încuraja dezvoltarea economiei cu orice preț pentru a fi date locuri de muncă populației. Nu se producea fenomenul de depopulare ce se manifestă astăzi prin emigrarea masivă spre meleaguri cu o conducere mai bună.
Există astăzi tendința să se facă referiri elogioase la perioada domniei lui Nicolae Ceaușescu, liderul de partid și de stat fiind văzut ca un adevărat patriot, cel care încuraja dezvoltarea economiei cu orice preț pentru a fi date locuri de muncă populației.
În plus, poporul era mai strâns unit în jurul partidului și nu se producea fenomenul de depopulare ce se manifestă astăzi prin emigrarea masivă spre meleaguri cu o conducere mai bună.
Nu se gândesc la corectitudinea afirmațiilor și rămân numai la un nivel de misticism, adică pur și simplu cred în ceva fără argumente.
Autorii uită însă să prezinte ceva date în sprijinul afirmațiilor făcute, crezute numai prin faptul că sunt repetate obsesiv. Anuarele statistice publicate de autoritățile statului român infirmă aceste idei.
Oamenii fugeau unde vedeau cu ochii atunci când reușeau să obțină actele din partea autorităților comuniste de la București, o forță de ocupație trebuia să fie permanentă. Drumul spre Occident a fost deschis îndeosebi de obligațiile internaționale asumate de liderii comuniști, mereu dornici să primească fonduri capitaliste. Nu este de mirare că în anul 1978 au plecat din țară 10.379 de femei, adică a fost atins un prag psihologic ce doar în 1979 n-a fost depășit.
Populația feminină nu mai era interesată de experimental economic, social și politic promovat de luminații conducători de la București și an de an lăsau în urmă lagărul comunist.
Vârful plecărilor a fost înregistrat în anul 1989
Vârful plecărilor a fost înregistrat în anul 1989, atunci când au trecut frontiera 20.979 de femei, cele care puteau să contribuie din plin la creșterea demografică. Exact ca după o perioadă de război, emigrările s-au intensificat în anul 1990, 50.594 de persoane de sex feminin depunând dosarele corecte și complete pentru ieșirea din țară. Par puține raportat la totalul populației, dar au fost mai multe decât întreaga populație a orașului Lugoj la recensământul din 1992.
Acestea erau cele ce plecau cu acte, dar frontiera era forțată după ce autoritțile iugoslave nu-i mai returnau pe fugari. Hemoragia de mame a continuat după 1990, femeile nefiind interesate să fie văzute numai ca simple mașini de făcut copii.
Aveau dreptul la prosperitate materială și fericire personală, dar conducătorii comuniști au făcut totul pentru umilirea mamelor, supuse unor controale medicale umilitoare pentru identificarea celor care au comis avorturi.
Din nefericire, oamenii repetă că era mai bine pe vremea dictaturii.