Estimarile asupra evolutiei pozitive a economiei i semestrul I 2000 au fost confirmate de INSSE si sub aspectul relansarii cresterii economice. Contabilitatea nationala releva pentru primele sase luni din acest an o crestere a produsului intern brut cu 2,1%, cu evolutii specifice pe sectoare. Astfel, valoarea adaugata obtinuta i industrie a fost cu 3,4% mai mare decit i semestrul I 1999, i agricultura cu 8,7% mai mare – prin devansarea unor lucrari din semestrul II, i constructii valoarea adaugata a fost cu 0,9% mai mare, iar i servicii evolutia a fost de asemenea pozitiva, cu o crestere minima de 0,1%. Activitatea de intermediere financiara a institutiilor de credit, care intra cu semn negativ i calculul PIB, a avut o valoare de 4613,3 miliarde lei, fiind cu 7,3% mai mare ca i semestrul I 1999, iar impozitele nete – ca diferenta itre impozitele pe produs icasate si subventiile pe produs platite de la buget – i valoare de 32.509,1 miliarde lei, au fost i crestere cu 1,6%.
Cel mai dinamic indicator continua sa fie exportul, al carui volum valoric a sporit cu 24% fata de semestrul I 1999, ceea ce a contribuit la diminuarea deficitului comercial provocat de cresterile de preturi la petrolul de import si dezechilibrul balantei agricole. in structura de utilizare a PIB, exportul net, obtinut prin diferenta itre export si import, are totusi valoare negativa, echivalenta cu 16,4% din PIB. Gospodariilor populatiei le-a revenit pentru consum 69,5% din PIB, cu aproape 5% mai putin decit anul precedent, fapt reflectat si de scaderea desfacerilor de marfuri prin comertul cu amanuntul, cu 10,7%. Cheltuielile de consum ale populatiei, cu circa 10.000 de miliarde de lei mai mici ca i aceeasi perioada din 1999, se compenseaza aproape integral prin cresterea consumului administratiei private de aproape trei ori, i conditiile unui an electoral.
in final, pentru dezvoltare – formarea bruta de capital – au ramas numai 47.296 miliarde lei, suma care raportata la PIB fara impozite (valoarea adaugata bruta) conduce la o rata de investitie de 18,5%, inferioara nivelului stabilit prin Strategia de dezvoltare economica pe termen mediu, de 20,6 % pentru anul 2000.
Dat fiind ca nu se itrevede pe termen scurt o expansiune puternica a pietei interne, iar alocarile pentru investitii progreseaza lent, esential pentru dezvoltarea economica ramine exportul.
Masurile de icurajare a exporturilor: fiscale (reducerea impozitului pe profit), de creditare (bonificatii de dobinda) si de garantare (de stat) sunt contracarate isa, i ultimele luni, de fixarea cursului de schimb al leului i raport exclusiv cu dolarul SUA. Miscarea generala a preturilor i raport de cotarea dolarului SUA i lei face ca toate input-urile productiei de export sa evolueze, la preturi interne, i contradictie cu preturile din contractele externe, icheiate i marea lor majoritate cu tari membre ale Uniunii Europene si, ca urmare, exprimate i euro. Potrivit unui raport itocmit de grupul bancar Raiffeisen asupra Europei Centrale si de Est, Rominia este singura tara din zona care stabileste cursul monedei nationale avind dolarul de referinta. Pe masura ce orientarea geografica a schimburilor comerciale s-a schimbat, tari ca Ungaria, Polonia, Cehia s.a.m.d. au trecut la raportarea monedei nationale la un cos de valute, i care ponderea euro este tot mai mare. O asemenea masura ar fi, de altfel, convergenta aspiratiilor de integrare europeana a tarii noastre.
Exportatorii pierd un miliard de dolari
Pe un plan mai larg este isa vorba de respectarea regulilor jocului economic, a legilor economiei de piata. Revenirea la sfidarea regulilor economice elementare ca i economia de comanda nu duce decit la distorsiuni si dereglari i economie. Un calcul al Asociatiei Nationale a Exportatorilor si Importatorilor din Rominia arata ca, pina la sfirsitul acestui an, din necorelarea miscarii preturilor interne si externe exportatorii romini sunt expusi la o pierdere de circa 1 miliard de dolari. Efectele negative ale ecartului i crestere dintre preturile interne si externe se accentueaza la grupele de produse cu un grad mai ridicat de prelucrare, care icorporeaza materii prime diverse, energie, servicii industriale, ale caror tarife sunt indexate dupa cursul dolarului SUA, descurajind pina la eliminare exportul acestora.
Etalonul unic dolar SUA pentru moneda nationala incita si la dolarizarea economiilor populatiei. in consecinta, bancile rominesti sunt nevoite sa ridice icontinuu dobinzile la depozitele populatiei, pentru a le mentine competitive cu economiile i dolari. La rindul sau, Ministerul Finantelor, pentru a putea plasa titluri de stat, este nevoit sa plateasca dobinzi superioare bancilor si fondurilor de investitii, agravind datoria interna a tarii. In intervalul 1 octombrie 1999 – 30 iunie 2000, imprumuturile de stat interne au totalizat 70.714 miliarde lei, cu dobinzi care au variat de la 44,99% pina la 85,79% pe an. Cum riscul bancilor si al fondurilor de investitii este practic zero, certificatele de trezorerie fiind garantate de stat, itregul aranjament financiar pare artificial, alimentind un cerc vicios inflationist.
Deturnarea atit a bancilor, cit si a fondurilor de investitii de la rolul normal de finantare a economiei a fost posibila si din cauza climatului de toleranta si reglementare insuficienta. Potrivit calculelor facute de Uniunea Nationala a Organismelor de Plasament Colectiv, i medie, fondurile si-au plasat banii i proportie de 69,57% i certificate de trezorerie si alte 18,86% i depozite bancare, ceea ce iseamna ca banii colectati de fonduri sunt, practic, i proportie de 90%, imobilizati i raport cu economia reala. in loc sa apeleze la banci sau fonduri, itreprinderile prefera sa recurga la arierate pentru finantarea productiei, itrucit nu pot concura la nivelul dobinzilor asigurat de certificatele de trezorerie. Blocarea economiei nationale prin plati aminate erodeaza i fiecare zi pozitia leului fata de un dolar, stimulind escaladarea generala a preturilor. Iar ciclul se reia cotidian prin autoalimentare.
Folosirea improprie a indexarilor i dolari poate aduce satisfactii de moment, prin unele majorari la icasarile fiscale si i veniturile companiilor de utilitati, dar cu prejudicii, evident mult mai mari, propagate i itreaga economie. Mentinerea neschimbata a preturilor i dolari la energia electrica, termica si gaze, prezentata de Ministerul Industriei ca o facilitate, reprezinta de fapt o crestere permanenta, nejustificata de preturi, valorificind o conjunctura favorabila a cursului dolarului, factor exogen economiei rominesti.