Rambursarea intervine atunci cand statul ramane dator la o firma cu o anumita suma, la categoria TVA. Problema cu intarzierile se rezuma simplu: firma e penalizata pentru intarziere, statul nu este. Pentru comparatie, este ca si cum angajatul unei banci nu isi ia salariul timp de trei luni de zile, el are insa un credit chiar la acea banca. Pentru fiecare zi de neplata, banca ii calculeaza majorari, care cresc cu fiecare zi. Salariul insa ramane acelasi, chiar daca este platit peste trei luni. L
Rambursarea intervine atunci cand statul ramane dator la o firma cu o anumita suma, la categoria TVA. Problema cu intarzierile se rezuma simplu: firma e penalizata pentru intarziere, statul nu este. Pentru comparatie, este ca si cum angajatul unei banci nu isi ia salariul timp de trei luni de zile, el are insa un credit chiar la acea banca. Pentru fiecare zi de neplata, banca ii calculeaza majorari, care cresc cu fiecare zi. Salariul insa ramane acelasi, chiar daca este platit peste trei luni. Lasat fara bani, omul este deopotriva ars cu penalizari.
In cazul rambursarilor de TVA, astfel de situatii sunt frecvente. Din februarie a.c., de cand au formulat prima cerere de TVA, sotii Rozina si Viorel Botosaneanu au batut de mai multe ori drumul Viena – Bucuresti, au consumat timp, bani si nervi, pentru fi prezenti la control, a semna documente sau procese-verbale, pentru a incerca sa afle de ce se intarzie si pentru a urni lucrurile. In final, pentru a-si recupera banii cuveniti din rambursare. Ei au facut trei cereri de rambursare, in total 311 milioane de lei, pentru perioada aprilie 2000 – iulie 2002. La sfarsitul lunii noiembrie nu primisera nici un ban. In replica, sefii indrituiti din Directia Generala a Finantelor Publice Bucuresti (DGFP) acuza aceasta firma ca nu a avut evidentiate corect in contabilitate unele taxe si impozite, pentru care a fost pusa sa plateasca penalizari si amenzi. Sotii Botosaneanu spun insa ca Fiscul cauta sa gaseasca greseli, si nu sa corecteze. Pe de alta parte, ei revendica niste bani care li se cuvin, dar pentru care sunt amanati si plimbati de la o institutie la alta. In disperare de cauza, s-au adresat sefilor responsabili, inclusiv directorului general.
Exemplul dat este doar o mostra a mecanismului care blocheaza banii a sute de firme. In realitate, rambursarea implica un procedeu atat de complicat, care implica atat de multi oameni si o droaie de semnaturi, incat se poate prelungi luni in sir. In Bucuresti, sunt deja formulate cereri pentru 3.000 de miliarde lei care ar trebui sa fie restituite agentilor economici. De multe ori, Fiscul asteapta sa apara insa noi datorii catre stat si sa le compenseze automat (daca este vorba de aceeasi taxa) sau printr-o cerere formulata de firma (daca este vorba de taxe distincte, cum ar fi TVA, respectiv impozit pe profit).
Din contra, legea stabileste ca firma sa isi primeasca banii in maximum 30 de zile. Sau, dupa cum spune un inalt functionar din Ministerul Finantelor, „nu este un hatar, este un drept al firmelor, dar acest lucru nu prea este inteles de functionarii care trebuie sa aplice legea”.
Si intarziat, si cu banii luati
„Inspectorii nu informeaza agentul economic, ci cauta greseli pentru a sanctiona (cu spaga si cu penalizari, caci nu o exclude una pe cealalta, doar se apeleaza la amenintari, sperieturi – ce amenzi inspaimantatoare ii asteapta pe bietii oameni). Inspectorii nu urmaresc sa corecteze aceste greseli”, declara sotii Botosaneanu. Acuzatiile lor devin si mai grave in contextul in care, recent, ultimul Raport al BERD a aratat ca 37% din companii declara ca dau spaga functionarilor publici, iar cota din vanzari alocata in acest scop a crescut de la 1,7%, in anii trecuti, la 2,6%.
Daca statul ar plati penalizari, agentii economici nu ar mai fi afectati atat de mult de aceste intarzieri si, pe de alta parte, inspectorii ar fi determinati sa respecte termenele, considera expertul contabil Nicolae Grigorescu. In aprilie a.c., ministrul Finantelor, Mihai Tanasescu, a dat sperante in acest sens. Ministrul declara atunci pentru Capital ca va lua in considerare introducerea unor majorari pentru stat, asa cum si firmele le suporta (0,7%/zi). Cu toate acestea, Legea TVA (nr. 345) a aparut in acest an fara o astfel de prevedere. Motivul este lesne de inteles: la aproximativ 20.000 miliarde lei rambursari anuale de TVA, penalizarile pentru stat ar bate o cincime din deficit.
Am cunoscut un caz in care o firma a dat faliment asteptand banii cuveniti dintr-o rambursare. A dat statul in judecata, a castigat dupa patru ani, intre timp firma nu mai exista insa. Proprietarul a refuzat sa vorbeasca public, cu nume si functie despre cazul sau. „Fac inca afaceri in Romania”, a spus, motivandu-si refuzul. si asa tac majoritatea, inclusiv cei care se descurca altfel, ungand, pe ici, pe acolo, mecanismul birocratic.
CAT LASA DE LA EL STATUL
Rambursari in toata tara: 1.500-2.000 mld. lei/luna
Rambursari in Bucuresti: 400 mld. lei/luna
Sold Bucuresti (bani ce urmeaza a fi dati): 3.000 miliarde lei, pentru care 1.500 de firme au formulat cereri. De la 1 noiembrie a.c. sunt posibile si rambursari inainte de a se efectua controlul, astfel incat Fiscul promite ca ritmul rambursarilor va creste. In Capitala, 90 de firme au depus deja cereri pentru a primi banii inainte si sa aiba controlul dupa aceea.
Nota: valorile exprima sume medii, pe luna
Alti nervi, alta distractie
Rozina Botosaneanu si Viorel Botosaneanu (foto): Un domn contabil, Chirvasuta, reprezenta societatea noastra, la acea vreme. Directoarea Mihaela Savu a afirmat, vazandu-i numele in dosarul nostru: „Ah, uite, asta are sa-mi dea 500 de dolari, nu-i semnez procesul-verbal pana nu mi-i da”.
Mihaela Savu, Director Control Fiscal Sector Patru: Da, da, ce sa spun?! A stat doamna acolo langa mine, m-a vazut… sunt niste lucruri de iti vine rau. Eu sper ca si dvs. intelegeti. Am fost colega de facultate cu el, am fost. Dar asta-i alta treaba. Care-i problema?
Punctul culminant: Apel la directorul general.
Rozina si Viorel Botosaneanu: „De cate ori am incercat sa apelam la ajutorul ei, Doina Popescu ne-a pasat fie directorului adjunct, dl Stroe, fie ne-a sugerat sa venim in ziua de audiente. La un moment dat, ne-a sugerat sa facem afaceri in Austria, nu in Romania. Am intrebat-o daca ar face aceasta afirmatie in fata presei. Nu a raspuns. Toate acestea se petreceau in timp ce noi pendulam de dimineata pana seara intre Directie si Administratia Financiara a sectorului patru.
Directorul general, Doina Popescu: „Cum as fi putut sa spun asa ceva, cand si ministrii, si noi incercam
sa atragem cat mai multi investitori in Romania”.