Iată ce se întâmplă cu acel material și modurile în care ingineria încearcă să îmbunătățească procesul.

În fiecare săptămână, milioane de americani aruncă materialele reciclabile într-un singur container, conștienți că sticlele lor de plastic, cutiile de aluminiu și cutiile de carton vor primi o nouă viață. Dar ce se întâmplă cu tot acest plastic, după ce este luat de camioane?

Reciclarea într-un singur flux facilitează participarea la reciclare, dar în culise, sistemele complexe de sortare și contaminarea înseamnă că un procent mare din acel material nu primește niciodată o a doua viață. Rapoartele din ultimii ani au constatat că 15% până la 25% din toate materialele ridicate din containerele de reciclare ajung la gropile de gunoi, relatează Scientificamerican.

Cât din acest plastic ajunge la gropile de gunoi

Materialele plastice sunt printre cele mai mari provocări. Aproximativ 9% din plasticul generat în SUA este efectiv reciclat, potrivit Agenției pentru Protecția Mediului. O parte din plastic este incinerat pentru a produce energie, dar cea mai mare parte ajunge la gropile de gunoi.

Cum funcționează reciclarea cu un singur flux

În orașele care folosesc reciclarea cu un singur flux, consumatorii își pun toate materialele reciclabile – hârtie, carton, plastic, sticlă și metal – într-un singur coș. Odată colectate, materialele reciclabile amestecate sunt duse la o unitate de recuperare a materialelor, unde sunt sortate.

În primul rând, materialele reciclabile amestecate sunt mărunțite și zdrobite în fragmente mai mici, permițând o separare mai eficientă. Fragmentele amestecate trec peste ecrane rotative, care îndepărtează cartonul și hârtia, permițând materialelor mai grele, inclusiv materiale plastice, metale și sticlă, să continue de-a lungul liniei de sortare.

Magneții sunt folosiți pentru a alege metale feroase, cum ar fi oțelul. Un câmp magnetic care produce un curent electric cu turbulențe trimite metale neferoase, cum ar fi aluminiul, într-un flux separat, lăsând în urmă materiale plastice și sticlă.

Fragmentele de sticlă sunt îndepărtate din amestecul rămas folosind ecrane gravitaționale sau vibratoare.

În timp ce reciclarea într-un singur flux este convenabilă, are dezavantaje. Contaminarea, cum ar fi reziduurile alimentare, pungile de plastic și articolele care nu pot fi reciclate, pot degrada calitatea materialului rămas, făcându-l mai dificil de reutilizat.

Ce materiale plastice nu pot fi reciclate

Fiecare program de reciclare are reguli pentru articolele pe care le va lua și pe care nu. Adesea, asta înseamnă verificarea codului de reciclare ștampilat pe plastic de lângă pictograma de reciclare.

Acestea sunt cele mai dure materiale plastice de reciclat și cel mai probabil sunt excluse din programul local de reciclare:

Simbolul 3 – Policlorură de vinil sau PVC, găsită în țevi, perdele de duș și unele ambalaje alimentare. Poate conține aditivi nocivi, cum ar fi ftalați și metale grele. PVC-ul se degradează cu ușurință, iar topirea poate elibera vapori toxici în timpul reciclării, contaminând alte materiale și făcându-l nesigur de procesat în instalațiile standard de reciclare.

Simbolul 4 – Polietilena de joasă densitate, sau LDPE, este adesea folosită în pungi de plastic și în ambalaj termocontractabil. Deoarece este flexibil și ușor, este predispus să se încurce în mașinile de sortare din fabricile de reciclare.

Simbol 6 – Polistiren, folosit adesea în pahare de spumă, recipiente pentru mâncare și ambalarea alunelor. Deoarece este ușor și fragil, este dificil de colectat și procesat și contaminează ușor fluxurile de reciclare.

Ce materiale plastice pot fi reciclate

Mai rămân trei materiale plastice care pot fi reciclate în multe unități:

Simbol 1 – Tereftalat de polietilenă sau PET, utilizat pe scară largă în sticlele de sucuri.

Simbol 2 – Polietilenă de înaltă densitate sau HDPE, folosită în mod obișnuit în ulcioarele de lapte și sticlele de detergent de rufe.

Simbol 5 – Polipropilenă, PP, utilizată în produse precum sticle, pahare de iaurt și ustensile din plastic.

Cu toate acestea, acestea nu sunt acceptate în unele facilități.

Cum funcționează reciclarea

Odată separat, plasticul din sticla de suc poate fi reciclat chimic printr-un proces numit solvoliză.

Funcționează astfel: Materialele plastice sunt formate din polimeri. Un polimer este o moleculă cu multe unități care se repetă, numite monomeri. Imaginează-ți un colier de perle. Perlele individuale sunt unitățile monomer repetate. Șnurul care trece prin perle este legătura chimică care unește unitățile monomerice. Întregul colier poate fi apoi gândit ca o singură moleculă.

În timpul solvolizei, chimiștii descompun acel colier prin tăierea șnurului care ține perlele împreună până când acestea devin perle individuale. Apoi, înșiră acele perle din nou pentru a crea noi coliere.

Alte metode de reciclare chimică, cum ar fi piroliza și gazeificarea, au atras îngrijorări de mediu și sănătate, deoarece plasticul este încălzit, ceea ce poate elibera vapori toxici. Reciclarea chimică are și potențialul de a reduce atât deșeurile de plastic, cât și nevoia de noi materiale plastice, generând în același timp energie.

Celelalte două tipuri comune de materiale plastice reciclate – articole precum pahare de iaurt (PP) și sticle de lapte (HDPE) – sunt ca uleiul și apa: fiecare poate fi reciclat prin reprocesare, dar nu se amestecă.

Dacă polietilena și polipropilena nu sunt complet separate în timpul reciclării, amestecul rezultat poate fi fragil și, în general, inutilizabil pentru crearea de produse noi.