România are un nou regulament privind gestionarea situațiilor de urgență generate de epidemii. Criteriile declarării stării de urgență vi le spunem în cele ce urmează.
A apărut regulamentul gestionării situațiilor de urgență generate de epidemii
În Monitorul Oficial a fost publicat miercuri noul regulament privind gestionarea situațiilor de urgență generate de epidemii și riscurile asociate acestora în România. Potrivit documentului, Ministerul Sănătății a fost desemnat autoritatea principală responsabilă cu managementul riscurilor epidemice, având rolul principal în coordonarea răspunsului la astfel de situații critice. Ministerul Afacerilor Interne are un rol secundar în acest context.
Regulamentul, aprobat prin Ordinul nr. 3.643/2024 al ministrului Sănătății, are ca scop crearea unui cadru adecvat pentru gestionarea situațiilor de urgență epidemice și a riscurilor asociate. În cazul unui risc de epidemie, răspunsul este coordonat de Centrul operativ pentru situații de urgență al Ministerului Sănătății (COSU-MS). Documentul stabilește criteriile precise în funcție de care poate fi declarată o epidemie.
Măsurile sunt pentru a asigura o reacție rapidă
Printre aceste criterii se numără: notificarea unui eveniment de către un județ afectat, care depășește capacitatea de gestionare la nivel local, extinderea geografică sau impactul crescut asupra populației, apariția unei boli transmisibile severe (autohtone sau importate) sau agravarea severității unei boli cunoscute cu mortalitate mare.
De asemenea, se iau în considerare creșterea interesului public sau media, afectarea națională și necesitatea unor măsuri speciale, precum și declararea unei urgențe de sănătate publică de importanță internațională de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS), cu posibile repercusiuni pentru România.
Regulamentul identifică principalele amenințări asociate unei epidemii, inclusiv impactul sever asupra sănătății unui număr mare de persoane, în special a categoriilor vulnerabile (copii, bătrâni, persoane cu imunitate scăzută), creșterea semnificativă a numărului de decese într-un interval scurt de timp și presiunea intensă asupra sistemului medical.
Aceste măsuri și criterii sunt concepute pentru a asigura o reacție rapidă și eficientă în fața amenințărilor epidemice, consolidând capacitatea de gestionare și protecție a sănătății publice în România.
Obiectivele gestionării riscului de epidemii şi a riscurilor asociate vizează:
a) stabilirea mecanismului de comandă, coordonare şi comunicare a răspunsului la epidemii/evenimente epidemiologice de boală transmisibilă de importanţă naţională;
b) stabilirea atribuţiilor structurilor operative ale Ministerului Sănătăţii implicate în acţiunile de restabilire a stării de normalitate, în situaţia epidemiilor/evenimentelor epidemiologice şi a riscurilor asociate;
c) stabilirea, în comun cu structurile care asigură funcţii de sprijin, în situaţia manifestării riscului de epidemii şi a riscurilor asociate acestora, a atribuţiilor ce le revin în vederea asigurării domeniilor de acţiune;
d) descrierea contextului în care instituţiile cu atribuţii în sănătate şi, după caz, alte structuri decât cele de sănătate de la nivel local, judeţean şi naţional vor funcţiona în timpul unei epidemii/unui eveniment epidemiologic;
e) pregătirea personalului, entităţilor participante la gestionarea riscului, conform atribuţiilor stabilite pe domenii de acţiune şi tip de risc;
f) asigurarea unei capacităţi optime de acţiune şi intervenţie pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de epidemii/evenimente, precum şi a celor generate de riscurile asociate;
g) stabilirea modului de acţiune a structurilor implicate în gestionarea riscului de epidemii/evenimente epidemiologice şi a riscurilor asociate acestora, prin prevenirea, pregătirea, răspunsul, investigarea/evaluarea post-eveniment şi refacerea/reabilitarea, urmărind, în principal, o acţiune coordonată, în vederea unei bune gestionări a acestora, concretizată în reducerea amplitudinii şi impactului acestor evenimente asupra populaţiei, precum şi în reducerea potenţialului de răspândire transfrontalieră;
h) descrierea tipului de măsuri medicale şi nonmedicale de pregătire şi răspuns care pot fi luate de sistemul de sănătate şi, după caz, de anumite autorităţi, în anticiparea sau în timpul unei epidemii/unui eveniment epidemiologic.