1. Contribuabilii care obtin venituri din activitati independente sunt obligati sa organizeze si sa conduca evidenta contabila in partida simpla. Pot utiliza toate formularele prevazute in normele metodologice privind organizarea si conducerea evidentei contabile in partida simpla sau numai o parte din acestea, in functie de elementele specifice activitatii desfasurate. De asemenea, in functie de necesitati, contribuabilii pot utiliza si alte formulare stabilite prin normele meto
1. Contribuabilii care obtin venituri din activitati independente sunt obligati sa organizeze si sa conduca evidenta contabila in partida simpla. Pot utiliza toate formularele prevazute in normele metodologice privind organizarea si conducerea evidentei contabile in partida simpla sau numai o parte din acestea, in functie de elementele specifice activitatii desfasurate.
De asemenea, in functie de necesitati, contribuabilii pot utiliza si alte formulare stabilite prin normele metodologice de intocmire si utilizare a formularelor tipizate, comune pe economie, care nu au regim special, privind activitatea financiara si contabila aprobate prin Ordinul nr. 1850/2004. In cazul utilizarii modelelor formularelor financiar-contabile comune pe economie, aprobate pentru persoanele juridice, acestea vor fi completate in conformitate cu norme metodologice aplicabile persoanelor care isi conduc evidenta contabila in partida simpla. In aceasta situatie, elementele referitoare la conturi, debite, credite, semnaturile de aprobare, avizare, precum si alte elemente similare nu se completeaza.
Potrivit acestor norme, pentru
evidenta cantitativa si valorica a stocurilor se intocmesc urmatoarele formulare: nota de receptie si constatare de diferente, bon de consum, fisa de magazie, bon de predare-transfer-restituire, fisa limita de consum etc.
Documentele provenite din relatiile de cumparare a unor bunuri de la persoane fizice pot fi inregistrate in evidenta contabila in partida simpla numai in cazurile in care se face dovada intrarii in patrimoniu a bunurilor respective, prin intocmirea Borderoului de achizitie (cod 14-4-13) sau a Notei de receptie si constatare de diferente (cod 14-3-1/A), dupa caz, si a platii acestora pe baza de Dispozitie de plata-incasare catre casierie (cod 14-4-4).
Conform normelor, borderoul de achizitie (cod 14-4-13 si cod 14-4-13/b) serveste ca document de inregistrare in gestiune a bunurilor cumparate de la persoane fizice, document justificativ de inregistrare in evidenta contabila in partida simpla a valorii bunurilor cumparate si ca document pentru justificarea sumelor primite ca avans (spre decontare) pentru achizitii sau pentru decontarea sumelor platite pentru achizitii.
Nota de receptie si constatare de diferente (cod 14-3-1A si 14-3-1/aA) serveste ca: document pentru receptia bunurilor aprovizionate, document justificativ pentru incarcare in gestiune, act de proba in litigiile cu carausii si furnizorii, pentru diferentele constatate la receptie, document justificativ de inregistrare in contabilitate. Se foloseste ca document distinct de receptie in cazul: bunurilor materiale cuprinse intr-o factura sau aviz de insotire a marfii, care fac parte din gestiuni diferite, bunurilor materiale primite spre prelucrare, in custodie sau in pastrare, bunurilor materiale procurate de la persoane fizice, bunurilor materiale care sosesc neinsotite de documente de livrare, bunurilor materiale care prezinta diferente la receptie, marfurilor intrate in gestiunile la care evidenta se tine la pret de vanzare cu amanuntul sau en gros. Doar in cazul gestiunilor la care evidenta se tine la pret de vanzare se foloseste formularul cu codul 14-3-1/aA, in care pe langa informatiile cu privire la denumirea bunurilor receptionate, unitatea de masura, cantitatea conform documentelor insotitoare, cantitatea receptionata, sunt obligatorii si informatiile cu privire la pretul de achizitie al cantitatii receptionate, adaosul comercial unitar si total, pretul de achizitie unitar plus adaosul comercial, valoarea la pret de vanzare, inclusiv taxa pe valoarea adaugata.
Bonul de consum se intocmeste, pe masura lansarii, respectiv eliberarii materialelor din magazie pentru consum, de compartimentul care efectueaza lansarea, pe baza programului de productie si a consumurilor normate, sau de alte compartimente ale unitatii, care solicita materiale pentru a fi consumate.
Pentru evidenta la locul de depozitare a intrarilor, iesirilor si stocurilor de valori materiale, precum si pentru a servi ca sursa de informatii pentru controlul operativ curent si contabil al stocurilor de valori materiale, se intocmeste fisa de magazie (cod 14-3-8) intr-un exemplar, separat pentru fiecare fel de material, si se completeaza de catre gestionar sau de persoana desemnata, care completeaza coloanele privitoare la intrari, la iesiri si stoc. Fisele de magazie se tin la fiecare loc de depozitare a valorilor materiale, pe feluri de materiale ordonate pe grupe, eventual subgrupe, sau in ordine alfabetica. Pentru valori materiale primite spre prelucrare de la terti sau in custodie, se intocmesc fise distincte, care se tin separat de cele ale valorilor materiale proprii. Inregistrarile in fisele de magazie se fac document cu document. Stocul se poate stabili dupa fiecare operatiune inregistrata, dar in mod obligatoriu zilnic.
In concluzie, pentru receptia materiilor prime si materialelor achizitionate de medicii de familie, se intocmeste nota de receptie si constatare de diferente sau borderoul de achizitie, dupa caz, iar pentru eliberarea din magazie pentru consum a acestora se intocmeste bonul de consum.
2. Asa cum reiese din normele metodologice de intocmire si utilizare a formularelor tipizate, comune pe economie, care nu au regim special, prezentate anterior, in cazul carburantilor alimentati direct de la statiile de profil, nu se intocmesc documentele de receptie si consum, deoarece nu mai are loc receptionarea, depozitarea si eliberarea ulterioara a acestora din magazie pentru consum.
Cum se contabilizeaza si cum se inregistreaza in registrele de TVA facturi de furnizori si de clienti, in cazul facturarii cu TVA – taxare inversa?
Exemplu: o firma achizitioneaza 4 mc material lemnos, cu pret de intrare
400 lei fara TVA, si vinde din cantitatea intrata de 2 mc cu pretul de vanzare de 450 lei.
Tunde Asiminicesei – Brasov
Bunurile pentru care se aplica masurile simplificate prevazute de Codul fiscal sunt: deseurile si resturile de metale feroase si neferoase, precum si materiile prime secundare rezultate din valorificarea acestora, terenurile de orice fel, cladirile de orice fel sau parti de cladire, materialul lemnos.
Furnizorii si beneficiarii bunurilor numite mai sus au obligatia sa aplice masurile de simplificare. Conditia obligatorie pentru aplicarea masurilor de simplificare este ca atat furnizorul, cat si beneficiarul sa fie inregistrati ca platitori de taxa pe valoarea adaugata. Pe facturile emise pentru aceste livrari de bunuri, furnizorii sunt obligati sa inscrie mentiunea “taxare inversa”. Furnizorii si beneficiarii evidentiaza taxa pe valoarea adaugata aferenta acestor livrari, respectiv achizitii, in jurnalele de vanzari si de cumparari concomitent si o inscriu in decontul de taxa pe valoarea adaugata, atat ca taxa colectata, cat si ca taxa deductibila, fara a avea loc plati efective intre cele doua unitati in ceea ce priveste taxa pe valoarea adaugata.
Beneficiarii care sunt platitori de taxa pe valoarea adaugata cu regim mixt aplica si prevederile legale privind deducerea taxei pentru persoanele impozabile cu regim mixt, in functie de destinatia pe care o dau achizitiilor respective. Furnizorii deduc integral taxa pe valoarea adaugata la nivelul taxei colectate pentru livrarile de bunuri pentru care au aplicat mentiunea “taxare inversa”, chiar daca sunt platitori de taxa pe valoarea adaugata cu regim mixt.
De aplicarea acestor prevederi sunt responsabili atat furnizorii, cat si beneficiarii. In situatia in care furnizorul nu a mentionat “taxare inversa” in facturile fiscale emise, beneficiarul este obligat sa aplice taxare inversa, respectiv sa nu faca plata taxei pe valoarea adaugata catre furnizor si sa inscrie din proprie initiativa mentiunea “taxare inversa” in factura fiscala.
Taxarea inversa se poate aplica la fiecare stadiu al circuitului economic, indiferent prin cate verigi se trece, dar se stopeaza atunci cand una din parti nu este inregistrata ca platitor de taxa pe valoarea adaugata. De exemplu, in cazul unei cladiri cumparate de o persoana inregistrata ca platitor de taxa pe valoarea adaugata de la un alt platitor de taxa pe valoarea adaugata, se aplica taxare inversa, dar in situatia in care cladirea sau o parte de cladire este vanduta unei persoane fizice, sau oricarei alte entitati neinregistrate ca platitor de taxa pe valoarea adaugata, nu se mai aplica taxarea inversa, ci regimul normal de taxa pe valoarea adaugata, respectiv furnizorul colecteaza taxa pe valoarea adaugata si are dreptul s-o incaseze de la cumparator.
“In contabilitate, se va face inregistrarea 4426 = 4427 atat la cumparator, cat si la furnizor. Aceasta inregistrare este denumita “autolichidarea taxei pe valoarea adaugata”. In cazul vanzatorului, deducerea taxei pe valoarea adaugata la nivelul taxei colectate este similara cu incasarea acesteia, iar la cumparator colectarea taxei pe valoarea adaugata la nivelul taxei inscrise in factura de achizitii este echivalenta cu plata acesteia.
Inregistrarile contabile pentru vanzarea materialului lemnos sunt urmatoarele :
– in contabilitatea furnizorului :
4111 = 707 450,00 lei
4426 = 4427 85,50 lei (nu se incaseaza de la beneficiar).
– in contabilitatea beneficiarului :
3xx = 401 450,00 lei
4426 = 4427 85,50 lei (nu se plateste la furnizor).
O societate comerciala a incheiat in anul 2004 polite de asigurare pentru accidente pentru salariati, cu o societate de asigurari. Aceste cheltuieli sunt deductibile fiscal in 2005?
Dinca Maria – Constanta
Conform Codului fiscal si normelor metodologice de aplicare a acestuia, din categoria cheltuielilor deductibile la calculul impozitului pe profit fac parte si cheltuielile reprezentand contributiile pentru asigurarea de accidente de munca si boli profesionale, potrivit Legii nr. 346/2002, si cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de riscuri profesionale.
O alta categorie de cheltuieli cu asigurarile deductibile la calculul impozitului pe profit este reprezentata de cheltuielile cu primele de asigurare private de sanatate, in limita unei sume reprezentand echivalentul in lei a 200 de euro intr-un an fiscal, pentru fiecare participant.
In cazul in care politele de asigurare incheiate de societate sunt valabile pentru o perioada sau pentru tot anul 2005 si se incadreaza in una dintre categoriile de asigurari enumerate mai sus, atunci aceste cheltuieli sunt deductibile la calculul impozitului pe profit esalonat, in functie de perioada de valabilitate.