Comisia Europeană a instituit regulile referitoare la compensarea pasagerilor afectați de întârzierea zborurilor cu avionul cu o durată mai mare de 3 ore, cu excepția cazurilor excepționale.
Potrivit regulilor stabilite de Comisia Europeană, în situația în care ajungeți la destinația finală cu o întârziere de peste 3 ore, aveți dreptul la compensații, cu excepția cazului în care întârzierea a fost cauzată de circumstanțe extraordinare.
Evenimentele calificate drept circumstanțe extraordinare
Compania aeriană este responsabilă să demonstreze acest lucru. Ea este obligată să furnizeze documente precum extrase din jurnalele de bord sau rapoarte despre incidente. Aceste dovezi trebuie puse la dispoziția organismului național competent și pasagerilor afectați. Prevederile sunt aplicate conform legilor naționale referitoare la accesul la documente.
Printre evenimentele calificate drept circumstanțe extraordinare se numără:
- deciziile de gestionare a traficului aerian,
- instabilitatea politică,
- riscurile la adresa securității
- condițiile meteorologice nefavorabile.
Care nu sunt considerate situații excepționale în cazul zborurilor întârziate
În mod specific, situațiile care nu sunt considerate circumstanțe extraordinare includ:
- Problemele tehnice majore identificate în timpul operațiunilor de întreținere a aeronavei sau generate de neglijența în efectuarea acestor operațiuni.
- Coliziunea între o scară mobilă de îmbarcare și aeronavă.
- Grevele personalului operatorului aerian (greve interne).
Orice grevă externă care afectează operațiunile unei companii aeriene poate fi considerată o circumstanță extraordinară. Cu toate acestea, pentru a fi scutită de obligația de a plăti despăgubiri, compania aeriană trebuie să dovedească că:
- i) există o legătură între circumstanțele extraordinare și întârzierea sau anularea zborului
- ii) întârzierea sau anularea nu ar fi putut fi evitate nici dacă ar fi fost luate toate măsurile rezonabile.
CJUE a luat decizia în cazul întârzierii unui avion
Joi, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis că lipsa personalului aeroportuar pentru încărcarea bagajelor, care a cauzat o întârziere prelungită a zborului, poate fi considerată o „împrejurare excepțională”.
Decizia CJUE a venit în contextul cauzei C-405/23 | Touristic Aviation Services, care a implicat un zbor cu plecare din Köln-Bonn (Germania) către insula greacă Kos, operat de compania TAS în 2021. Acest zbor a suferit o întârziere de 3 ore și 49 de minute, iar CJUE a considerat că lipsa personalului aeroportuar pentru încărcarea bagajelor a fost unul dintre principalele motive ale acestei întârzieri.
Decizia luată în situația în care se invocă lipsa personalului
Un număr de pasageri afectați de întârziere au transferat drepturile lor la compensație către Flightright. Acesta a inițiat o acțiune împotriva TAS la instanțele germane. Flightright a argumentat că întârzierea ar trebui imputată companiei TAS și nu ar putea fi justificată de circumstanțe excepționale.
În conformitate cu dreptul Uniunii Europene, o companie aeriană nu este obligată să ofere compensație pentru o întârziere prelungită, mai mare de 3 ore, în cazul în care poate dovedi că această întârziere este cauzată de „împrejurări excepționale” care nu ar fi putut fi evitate chiar și prin luarea tuturor măsurilor posibile.
Instanța germană care a fost sesizată cu acest litigiu a cerut Curții de Justiție să clarifice dacă lipsa personalului responsabil cu încărcarea bagajelor în avioane, din partea administratorului aeroportului, poate fi considerată o „împrejurare excepțională”.
Ce prevede decizia CJUE?
Decizia luată de CJUE prevede următoarele lucruri:
Curtea răspunde în mod afirmativ: faptul că personalul administratorului aeroportului responsabil cu încărcarea bagajelor în avioane este în număr insuficient poate constitui o „împrejurare excepțională”. Ne aflăm în prezența unei „împrejurări excepționale” atunci când, în primul rând, evenimentul nu este, nici prin natura sa, nici prin originea sa, inerent exercitării normale a activității companiei aeriene și, în al doilea rând, scapă de sub controlul efectiv al acesteia.
Este de competența instanței germane să aprecieze dacă aceste două condiții sunt îndeplinite. Astfel, ea va trebui, în primul rând, să aprecieze dacă, în speță, deficiențele constatate la operațiunile de încărcare a bagajelor trebuie considerate generalizate. Dacă aceasta ar fi situația, deficiențele respective nu ar putea constitui un eveniment inerent exercitării normale a activității companiei aeriene.
În al doilea rând, ea va trebui să aprecieze dacă aceste deficiențe au scăpat de sub controlul TAS. Nu aceasta ar fi situația în special dacă TAS ar fi abilitată să exercite un control efectiv asupra administratorului aeroportului.
Chiar dacă instanța germană ar constata că lipsa de personal în discuție constituie o „împrejurare excepțională”, TAS va mai trebui, pentru a se exonera de obligația sa de compensare a pasagerilor, să demonstreze, pe de o parte, că această împrejurare nu a putut fi evitată, în pofida adoptării tuturor măsurilor posibile, și, pe de altă parte, că a luat toate măsurile adaptate situației pentru a remedia consecințele care rezultă din aceasta”.
