Pieţele româneşti trebuie să se adapteze la cerinţele europene de informare a emitenţilor. România a adoptat Directiva europeană cu privire la transparenţa pieţelor financiare. Cum vor afecta aceste cerinţe maniera de operare a pieţelor financiare româneşti? Directiva a fost emisă pentru armonizarea cerinţelor de transparenţă cu privire la informaţia publicată despre emitenţii de titluri care sunt admise pentru tranzacţionare în pieţele reglementate. Reglementarea
Pieţele româneşti trebuie să se adapteze la cerinţele europene de informare a emitenţilor. România a adoptat Directiva europeană cu privire la transparenţa pieţelor financiare. Cum vor afecta aceste cerinţe maniera de operare a pieţelor financiare româneşti?
Directiva a fost emisă pentru armonizarea cerinţelor de transparenţă cu privire la informaţia publicată despre emitenţii de titluri care sunt admise pentru tranzacţionare în pieţele reglementate. Reglementarea porneşte de la premiza că pieţele financiare eficiente şi transparente contribuie la formarea unei pieţe unitare europene. O piaţă comunitară unică va asigura creşterea economică şi crearea de noi locuri de muncă, o alocare mai bună a capitalurilor şi o reducere a costurilor de operare a pieţelor financiare.
Scopul principal al Directivei este de a asigura prezentarea informaţiei despre emitenţi în mod corect, complet şi la timp, cu rezultat direct asupra creşterii încrederii investitorilor şi în asigurarea şi îmbunătăţirea evaluării activelor financiare şi a performanţelor în afaceri. Toate acestea se vor concretiza în protecţia sporită a investitorilor şi creşterea eficienţei pieţelor financiare.
Informaţie financiară despre companii
Autoritatea competentă din fiecare stat membru (CNVM în România) are autoritatea de a prezenta atât informaţii periodice, cât şi informaţii curente despre emitenţii ale căror titluri sunt admise la tranzacţionare în pieţe reglementate europene. Autoritatea competentă va publica situaţii financiare anuale şi interimare, pe baza principiului asigurării unei imagini fidele a activelor, pasivelor, poziţiei financiare şi a contului de profit şi pierdere ale emitenţilor.
La rândul lor, emitenţii vor publica rapoartele financiare anuale, în cel mult patru luni de la închiderea anului financiar şi vor lua toate măsurile pentru ca informaţia să rămână publică pentru cel puţin cinci ani. În plus faţă de situaţiile financiare auditate, raportul de gestiune al conducerii societăţii şi raportul de audit, emitenţii vor publica şi un raport din partea persoanelor responsabile din partea emitentului.
Ca parte din situaţiile financiare semianuale, emitenţii vor prezenta un sumar al situaţiilor financiare. Şi în această situaţie, emitentul va lua un set de măsuri adecvate pentru a menţine această informaţie la dispoziţia publicului, pentru cel puţin cinci ani.
În prima jumătate a anului financiar, administratorul fiecărui emitent va publica un raport de gestiune intermediar. Un al doilea raport va fi prezentat de către administratorul fiecărui emitent, în a doua jumătate a anului financiar. În mod normal, aceste rapoarte descriu atât poziţia, cât şi performanţa financiară a emitenţilor şi a entităţilor controlate de ei. În plus, informaţia prezentată în cele două rapoarte va face referire şi la evenimente importante sau tranzacţii care au afectat situaţia financiară atât a emitentului, cât şi a entităţilor controlate de către acesta.
Obligaţii de notificare pentru investitori
Pe lângă informaţiile periodice care trebuie raportate, Directiva are în vedere şi transparenţa tranzacţionării instrumentelor financiare în pieţe reglementate. Investitorii trebuie să asigure un nivel de transparenţă adecvat, referitor atât la drepturile de vor ataşate acţiunilor tranzacţionate, cât şi la modificările deţinerilor principale de acţiuni.
Astfel, investitorii ar trebui sa notifice emitenţii cu privire la drepturile de vot deţinute ca urmare a tranzacţiilor de vânzare sau cumpărare efectuate. Pentru a-şi îndeplini obligaţiile, investitorii pot folosi şi mijloace electronice de comunicare.
La rândul lor, emitenţii vor asigura un tratament egal tuturor deţinătorilor de acţiuni sau instrumente financiare de altă natură. Investitorii care deţin aceste titluri trebuie să îşi poată exercita toate drepturile, în acest sens permiţându-li-se accesul atât la informaţie, cât şi la canalele de distribuire ale acesteia.
În acest scop, emitenţii trebuie: să asigure informarea generală asupra adunărilor generale ale acţionarilor, a numărului total de acţiuni emise, precum şi a drepturilor de vot ataşate; să se asigure că fiecare acţionar are un mijloc de exercitare a drepturilor sale de vot; să informeze investitorii asupra proceselor de alocare şi distribuire a dividendelor sau a emisiunilor noi de acţiuni.
Obligaţii generale
Directiva publică şi o serie de obligaţii generale pentru diferiţii participanţi la activitatea pieţelor financiare. În primul rând, de fiecare dată când un emitent publică informaţie reglementată, el trebuie să transmită concomitent acea informaţie şi autorităţii competente din statul membru de reşedinţă al emitentului. La rândul ei, autoritatea competentă decide dacă va publica informaţia pe pagina sa de internet. În mod similar, când statutul unui emitent se modifică, acesta va informa autoritatea competentă.
Pentru a se asigura diseminarea informaţiei referitoare la emitenţi către un public cât mai larg, în funcţie de piaţa pe care sunt tranzacţionate titlurile, informaţia poate fi publicată atât în limba acceptată de către autoritatea competentă din statul membru de reşedinţă, cât şi într-o limbă folosită în mediile financiare internaţionale.
Fiecărui stat membru îi revine obligaţia de a asigura cel putin un mecanism de arhivare centrală a informaţiei reglementate primite din partea emitenţilor. Acesta trebuie să îndeplinească un set de cerinţe obligatorii, din care menţionăm: îndeplinirea unor standarde minime de securitate a informaţiei; certitudinea surselor de informare; gestionarea procesului de arhivare a înregistrărilor de date în timp; interconectarea între diferitele procese de arhivare şi acces facil pentru utilizatorii finali la arhivele create.
Fiecare autoritate competentă dintr-un stat membru este obligată, prin Directivă, să emită norme cu privire la înfiinţarea unei reţele electronice la nivel naţional, care să interconecteze organismele de reglementare a valorilor mobiliare cu operatorii din piaţă şi cu societăţile înregistrate, şi la participarea la o reţea electronică unică la nivelul Comunităţii Europene.
Autorităţile competente
Directiva de transparenţă stabileşte atribuţii şi pentru autorităţile competente ale statelor membre. Acestea pot solicita participanţilor la piaţă (de exemplu, emitenţi sau auditori) să prezinte documentaţie şi informaţii necesare; pot publica informaţii despre emitenţi din proprie iniţiativă; pot suspenda sau interzice tranzacţionarea de instrumente financiare în baza unor dovezi referitoare la încălcarea normelor acestei Directive sau a regulamentelor naţionale; pot monitoriza prezentarea la timp a informaţiilor de către emitenţi; pot prezenta publicului larg orice imposibilitate de informare. De asemenea, pot evalua informaţia primită, adopta măsuri de corecţie în cazurile de încălcare a Directivei şi desfăşura inspecţii la emitenţi.
În România, CNVM, în calitatea sa de autoritate competentă, a implementat condiţiile Directivei de transparenţă prin Regulamentul nr.1/2006. CNVM a emis reguli clare prin care să asigure implementarea reglementărilor Comunităţii Europene în domeniul transparenţei şi, în acest mod, să asiste pieţele financiare din România pentru a opera la nivele calitative cât mai apropiate de cerinţele europene. n
Obiectivele directivei
• Asigurarea încrederii investitorilor prezenţi în pieţele financiare europene prin promovarea unor standarde calitative ridicate privind transparenţa informaţiei şi asigurarea unui nivel echivalent de transparenţă în toate pieţele financiare europene;
• Oferă atât posibilităţi variate şi competitive de investiţii pentru investitori, cât şi un nivel de prezentare a informaţiei şi o protecţie adecvată;
• Asigură reducerea costurilor de operare în pieţe şi creşterea accesului la capital. Costul accesului la capital al investitorilor ar trebui să fie acceptabil, fără a conduce la cerinţe suplimentare de raportare ale emitenţilor. Însă emitenţii ar trebui să beneficieze de competiţia liberă a operatorilor media şi furnizorilor de informaţie în alegerea canalelor de informare;
• Asigură accesul investitorilor la informaţii despre emitenţi într-o formă organizată, la nivelul Comunităţii Europene, pentru a promova integrarea pieţelor de capital. Investitorii din toate statele membre ar trebui să aibă acces egal la informaţie. Acest lucru se poate asigura numai dacă statele membre asigură conformitatea cu un set de standarde minime de calitate cu privire la transmiterea informaţiei în Comunitatea Europeană, intr-un mod rapid şi nediscriminatoriu, pe baza tipului informaţiei de conţinut;
• Evită erorile de gestiune a informaţiei, care pot genera dezechilibre şi lipsă de transparenţă, eventual opacitate.
Informatii transmise
• Situaţia drepturilor de vot rezultată ca urmare a tranzacţiilor;
• Data la care procentajul drepturilor de vot al acţionarului a atins, sau depăşit, unul dintre pragurile de 5%, 10% etc. Pragurile sunt definite pe o gamă cuprinsă între 5% şi 75%;
• Identitatea investitorului, chiar dacă acesta nu este în masură să-şi exercite drepturile de vot, precum şi a companiei sau a persoanei desemnate să exercite drepturile de vot în numele său.
Constantin Ilie-Iancu, manager departamentul de consultanţă PWC