Este o concepție greșită frecventă, deoarece semințele de avocado, inclusiv cele din soiurile Hass, Walden, Hall sau Monroe, nu cresc la fel ca „rudele” lor. Explicația este simplă și are legătură cu complexitatea genetică a acestui fruct.
Complexitatea genetică a avocado
Pomii de avocado sunt diferiți din punct de vedere genetic și nu cresc conform semințelor. Înseamnă că semințele dintr-un anumit soi de avocado nu vor produce neapărat același tip de avocado. De exemplu, plantarea unei semințe dintr-o piersică delicioasă va avea ca rezultat un pom care va face piersici asemănătoare.
Lime-ul și grapefruit-ul sunt alte exemple de fructe care se reproduc fidel din semințele lor.
În schimb, în cazul avocado, descendenții unei semințe plantate vor rodi un copac care va da fructe diferite de părintele său. Este un joc al geneticii – majoritatea avocado cultivați din semințe au un gust foarte diferit și chiar mai rău decât al fructelor din care provin.
Această imprevizibilitate este similară cu felul în care semințele de măr pot produce măr cu fructe necomestibile, potrivit fermierului citat de Upworthy.
Creșterea este o loterie genetică
Călătoria unui avocado de la sămânță la fruct este una complexă, influențată de diversitatea genetică. Procesul este asemănător unei loterii genetice, probabilitatea de a reproduce exact fructul de avocado fiind incredibil de mică.
Pentru avocado, șansele sunt uimitor de scăzute, doar unul din zece mii de copaci crescuți din semințe producând fructe gustoase.
Această raritate a trăsăturilor a condus la denumirea și patentarea specifică a soiurilor de succes, precum Hass, o descoperire excepțională a lui Rudolph Hass. Făcută accidental, rezultată dintr-o încercare eșuată de altoire, descoperirea sa a dus la crearea tipului de avocado Hass, devenit un produs de bază pe piața globală de avocado.
Rolul altoirii în cultivarea avocado
Pentru a evita imprevizibilitatea avocado cultivat cu semințe, se folosește altoirea. Altoirea implică alăturarea unei ramuri dintr-un copac cu trăsăturile dorite ale fructului (scionul) la un copac crescut din semințe (portotoiul). Această tehnică asigură înmulțirea soiului specific de avocado, cum ar fi Hass, prin clonarea capacităților de producere a fructelor arborelui.
Prin altoire, se poate realiza un arbore care produce avocado identic ca gust și calitate cu soiul dorit, ocolind ruleta genetică a creșterii semințelor. Această metodă este piatra de temelie în cultivarea fructelor de avocado de înaltă calitate în livezile comerciale și personale.
Lumea fascinantă a aromelor
Imaginați-vă un copac de avocado care produce fructe cu gust de Skittles sau caramel; acestea sunt posibilitățile surprinzătoare din lumea geneticii avocado. Prin polenizare încrucișată și amestecul genetic, pot apărea o serie de arome neașteptate.
În timp ce șansa de a obține un amestec perfect, cum ar fi unt de arahide și avocado cu aromă de ciocolată, este redusă, ea evidențiază diversitatea fascinantă și potențialul din genetica avocado.
Contextul istoric al culturii de avocado
Cultivarea avocado are un trecut istoric îndelungat, împletit cu istoria și dezvoltarea diferitelor civilizații, în special a celor din America Centrală și de Sud.
Istoria avocado a început cu mii de ani în urmă, în regiunea cunoscută acum sub numele de Mexic, unde aztecii și mayașii îl venerau nu numai ca sursă de hrană, ci și pentru semnificația sa simbolică.
Ei îl numeau „ahuacatl”, pe care spaniolii l-au tradus mai târziu în „aguacate” și, în cele din urmă, a devenit cunoscut ca „avocado” în limba engleză. Acești cultivatori timpurii au crescut selectiv avocado, o practică care a transformat treptat fructele din versiuni mici, fibroase și apoase, la fructele mai mari și mai cremoase cu care suntem familiarizați astăzi.
Cucerirea Americii în secolul al XVI-lea a dus la introducerea avocado în Europa și, ulterior, în restul lumii. Exploratorii și coloniștii spanioli, fascinați de aroma și textura unică a fructului, l-au adus înapoi în Europa, punând bazele călătoriei sale globale.
