Dacă anii ’80 au fost deceniul Japoniei, anii ’90 deceniul SUA, iar apoi ai Chinei, perioada 2020-2030 ar putea fi deceniul Europei, consideră directorului firmei de consultanţă Europe Economics, Andrew Lillico. „Consider că fundamentele zonei euro, luată pe ansamblu, sunt mai puternice decât cele ale SUA şi Marii Britanii“, a spus Lillico, precizând că este încrezător în faptul că  „până la finele acestui deceniu, Uniunea Europeană îşi va rezolva mare parte din dificultăţile politice“. În prezent, șomajul din zona euro se află la 12,1%, față de 7% în 2007. Spre comparaţie, America are o rată a şomajului de 7,3%. Îndatorarea raportată la PIB este estimată de FMI la 95% în 2013 pentru zona euro şi 108% pentru SUA. În același timp, zona euro încă se confruntă cu reluarea creșterii economice, conform ultimelor date comunicate de Eurostat, economia zonei euro a înregistrat o contracţie de 0,4% în ritm anual, în timp ce PIB-ul UE a înregistrat un avans de doar 0,1%.

Cu toate aceste confruntări, liderii europeni au înțeles că pentru a ieși din criză și a reintra în zodia relansării economice e nevoie de industrie. Astfel, state precum Suedia, Portugalia sau Spania și-au modificat politicile pentru a încuraja mineritul. Suedezii au scăzut taxele pe veniturile corporațiilor, pentru a atrage investitori, iar portughezii au modificat Codul muncii, simplificându-și procedurile de lucru în sectorul minier. Iar mai nou, Asociația Europeană a Industriei Miniere (Euromines) lucrează la implementarea unui Parteneriat European pentru Inovație (PEI), care are ca scop asigurarea furnizării sustenabile a economiei cu materii prime, astfel încât UE să devină lider mondial în explorarea, extracția, procesarea, reciclarea și înlocuirea materiilor prime până în 2020.

Mai puține importuri de materii prime

Recent, membri ai Comisiei Europene, eurodeputați și stakeholderi din industria minieră, dar și membri ai mai multor ONG-uri au discutat, la Bruxelles, despre oportunitățile existente în sectorul minier la nivel european. Întreaga dezbatere a avut ca scop mai multe obiective: necesitatea schimbării percepției publice și sporirea gradului de acceptare a sectorului minier și industriilor extractive prin comunicarea punctuală, necesitatea ca politicile naționale în domeniul resurselor minerale să fie transparente și aplicate eficient pentru a atrage investitori și a satisface nevoile populației locale în ceea ce privește locurile de muncă.

„Obiectivul Comisiei este de a îmbunătăți condițiile de aprovizionare din surse europene și de a reduce importul din surse externe prin intermediul PEI. Pentru prima dată, acest domeniu va beneficia de o atenție specială prin intermediul Orizontul 2020, Programul Cadru European pentru Cercetare și Inovație“, a spus Slavlko Solar, policy officer în cadrul Direcției generale pentru Întreprinderi și Industrie a Comisiei Europene.

La rândul său, Johannes Drielsma, director adjunct al Euromines, susține că „este nevoie de un mai mare sprijin politic pentru industrie în Europa pentru a putea cu adevărat să se transmită mesajele corecte şi să se schimbe percepţiile negative cu privire la acest sector. Stakeholderii doresc politici coerente şi stabile. Au nevoie să audă mai multe mesaje unitare din partea diferitelor direcţii generale ale Comisiei“.

Recent, UE a adoptat Planul Strategic de Implementare (PSI) în cadrul PEI privind materiile prime. PEI recunoaşte importanţa materiilor prime ca vectori de creştere ai economiei europene şi ai competitivităţii acesteia, şi îşi propune să contribuie la aprovizionarea durabilă cu materii prime a economiei europene, cu beneficii sporite pentru societate. Pentru că mai-marii Europei și-au dat seama că UE se bazează pe importuri masive de materii prime pentru a susţine o gamă largă de industrii şi cerinţe ale consumatorilor, iar aceste importuri se supun volatilităţii preţurilor, distorsiunilor de pe piaţă şi altor factori externi. Având în vedere cererea tot mai mare de materii prime, se pune întrebarea dacă Europa îşi valorifică suficient de mult zăcămintele semnificative de resurse naturale şi minerale, încă neexploatate.

Cert este că, în ultimii ani, guvernele mai multor state UE, printre care și al României, s-au pronunțat pentru relansarea mineritului, pe baza câtorva elemente: prețurile materiilor prime au crescut, exploatările devin profitabile, înființarea de locuri de muncă, rezolvarea problemelor ecologice, îmbunătățirea indicatorilor macro-economici (șomaj, deficite, asigurări sociale etc.).

Franța redeschide mine, România – indecisă de 20 de ani

În timp ce Franța a înțeles, ce-i drept după zece ani în care a stopat mineritul, că singura șansă pentru reabilitarea sectorului minier și pentru dezvoltarea economică a țării este repornirea mineritului, în România sectorul este blocat de mai bine de 20 de ani, din cauza indeciziei clasei politice. „Franța vrea să reducă dependența importurilor de materii prime și să-și dezvolte procesul de reciclare a materiilor de mare valoare. Noi înțelegem nevoia de a încuraja cercetarea în domeniul energiei și creativitatea științifică pentru a dinamiza inovația“, a explicat, în cadrul dezbaterii care a avut loc în Parlamentul European, Ambroise Perrin, viceprimar socialist al Wissembourg (Franța). El a adăugat că salvarea locurilor de muncă este prioritară și că este nevoie de ambiție pentru a menține producția anumitor materiale în Europa.

În Germania nu decide nici parlamentul, nici guvernul

În opinia directorului Euromines, Corina Hebestreit, România nu are nicio șansă, în următorii 20 de ani, dacă nu va fi înlăturată birocrația și dacă mai-marii țării nu vor trata cu seriozitate investitorii străini. „Cu aceste probleme în jurul unei singure mine (Roșia Montană – n.r.) și cu dezbaterea nesfârșită despre cine ar trebui să zică da sau nu – parlamentul, prim-ministrul sau altcineva –, nu va fi niciun alt investitor străin care să se bage în așa ceva. Este cel mai rău lucru care i se putea întâmpla României. Dacă ar fi pus ștacheta foarte sus, cerințe foarte stricte, ceea ce în mare măsură s-a și întâmplat, ar fi fost în regulă. Dar acest ping-pong, indecizia, reprezintă o otravă pentru orice investiție. Dacă nu ar fi fost de acord, Guvernul ar fi trebuit să spună încă de acum cinci-șase ani: «Nu vrem, mulțumim, plecați». Acum, dintre toate companiile pe care le reprezentăm, nimeni nu mai vine în România din cauza acestei povești“, a explicat directorul Euromines.

Corina Hebestreit a explicat că ceea ce se întâmplă la noi este regretabil și că în Germania, în decizia de a da undă verde unui proiect minier, ca de exemplu cel de la Roșia Montană, autorizarea depinde de îndeplinirea unor criterii, iar pentru evaluare și decizie există persoane desemnate precis. Potrivit directorului, statele UE au șansa acum să vină cu propuneri concrete referitoare la contribuția individuală, conform punctelor forte pe care se bazează – resurse minerale, păduri etc. –, urmând a se lua în calcul propunerile lor pentru a fi în continuare propuse spre realizare cu finanțare de la UE.

„Aceste planuri ar putea fi eligibile pentru finanțare europeană. Abordarea României ar trebui să vină de la români. Când vin în România, văd doar mine dezafectate, depozite dezafectate, peisaje triste. Acesta ar fi un subiect pe care ar trebui să îl rezolvați“, a mai spus Corina Hebestreit, în cadrul unei întâlniri cu mai mulți jurnaliști români, care a avut loc recent la Bruxelles, în perioada în care în Parlamentul European au avut loc mai multe mese rotunde privind problema mineritului în Europa și România. Întrebat cine poate trimite propuneri, directorul a precizat: guvernul, universitățile sau asociațiile profesionale.

Când vin în România, văd doar mine dezafectate, depozite dezafectate, peisaje triste. Acesta ar fi un subiect pe care ar trebui să îl rezolvați. Corina Hebestreit, director Euromines

DE CE ESTE NEVOIE DE INVESTIȚII STRĂINE

Pentru a înlocui importurile cu o producţie internă în sectorul minier din Europa, cadrul legislativ trebuie să fie transparent şi unitar, iar reglementările trebuie să fie aplicate eficient, consideră Patrick Basham, de la Democracy Institute.

În plus, atragerea investitorilor străini poate fi utilă din următoarele motive:

– Stimularea progreselor tehnologice;

– Partajarea cunoştinţelor cu companiile naţionale;

– Creşterea competitivităţii;

– Accesul ţării-gazdă la pieţe externe;

– Îmbunătăţirea standardelor de calitate a produselor;

– Sprijinirea antreprenoriatului local;

– Sporirea eficienţei energetice în ţara-gazdă;

– Creşterea salariilor la nivel local;

– Creşterea investiţiilor pe plan intern.