Europa emergentă poate mobiliza o nouă capacitate de producție, în timp ce economia globală se confruntă cu schimbări majore în contextul pandemiei Covid-19, potrivit unui nou raport al Colliers Internațional care analizează piața industrială regională. România se remarcă în special în raport că fiind o locație extrem de competitivă, atât din punct de vedere al costurilor, cât și al creșterii semnificative a producției industriale din țară în ultimii ani, scrie Emerging Europe într-un material de opinie.
Raportul – care susține păreri similare ale analiștilor de top din ultimele luni – constată că economia globală suferă o perioadă de schimbări intense în contextul pandemiei, iar relația dintre Europa și China se va schimba semnificativ în viitor.
Tot mai mulți specialiști dezbat o relocare a capacității de producție semnificative care există în Asia către companii europene, dornice să controleze mai bine lanțul de aprovizionare. Până de curând însă, un impediment major ar fi fost costurile de producție semnificativ mai mari în Europa Centrală și de Est comparativ cu China. Întrucât salariile din China au crescut enorm în ultimii 10 ani, această schimbare devine din ce în ce mai fezabilă, în special în contextul unei pandemii care a constrâns grav lanțul de aprovizionare.
Europa emergentă a înregistrat unul dintre cele mai mari procente de creștere economică din ultimii zece ani, iar producția industrială a menținut același ritm. Probabil cel mai mare avantaj pe care îl au țările din această regiune este piața muncii, cu salarii de câteva ori mai mici decât cele din Europa de Vest și, în ultimii ani, surprinzător de similare cu cele din China, potrivit raportului Colliers Internațional.
„Bulgaria rămâne mult sub nivelul prețului forței de muncă din China pentru operațiunile de producție, România este comparabilă cu China, iar Polonia și Ungaria nu sunt cu mult mai scumpe”, spune Laurențiu Duică, partener și director al agenției industriale Colliers Internațional. „Există diferențe majore față de ultimul deceniu și jumătate, când țările est-europene se pregăteau să adere la UE sau tocmai deveniseră membre. Între 2004 și 2018, costurile medii de fabricație au crescut de 5,6 ori în China, în timp ce în regiunea Europei Centrale și de Est progresul a fost mult mai redus. Și toate acestea în contextul unei productivități care a menținut clar ritmul. ”
Concret, Cehia, Ungaria, Polonia, Slovacia au înregistrat o creștere a prețului forței de muncă de la 1,6 până la 2,6 ori din 2004 până în 2018, în timp ce Bulgaria și România au înregistrat o creștere de trei ori mai mare în aceeași perioadă. În comparație, costurile forței de muncă din sectorul de producție german sunt de aproximativ trei ori mai mari decât în Cehia și Slovacia, de aproximativ patru ori mai mari decât în Ungaria și Polonia, de aproape șase ori mai mari decât în România și de aproape opt ori mai mari decât în Bulgaria.
„Mai mult decât atât, regiunea Europei Centrale și de Est a depășit Spania și Marea Britanie, estimat după producția fabricilor sale, apropiindu-se de Franța”, adaugă Silviu Pop, director de cercetare la Colliers Internațional. „Fabricile ECE au fost inițial concentrate pe produse care necesită procese de fabricație cu o complexitate redusă, dar acest lucru s-a schimbat treptat de-a lungul timpului: produsele cu o valoare adăugată și mai complexe din punct de vedere tehnologic constituie acum o pondere mai semnificativă în întreaga Europă Centrală și de Est comparativ cu deceniul trecut.”
Ritmul de creștere a productivității a fost menținut deasupra ritmului costurilor prealabile și, în toate țările din Europa Centrală și de Est, diferența dintre valoarea adăugată per angajat și costurile forței de muncă s-a adâncit semnificativ între 2004 și 2018.
De remarcat este că, în România, diferența dintre valoarea adăugată per angajat și costurile forței de muncă este ușor redusă față de China, urmând și țările vecine, cu mici diferențe.
Inovația rămâne călcâiul lui Ahile a regiunii, Europa Centrală și de Est situându-se cu mult sub Germania în privința indicatorilor competitivității Forumului Economic Mondial.
Cu toate acestea, țările din regiune au reușit să reducă diferența în mod semnificativ în comparație cu Germania și alte țări dezvoltate în ultimele câteva decenii în ceea ce privește calitatea infrastructurii și a instituțiilor.
